Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2014

Fata cu pantofi de foc!

Nu sunt aici, nici cu capul, nici cu viaţa. Sunt după nori! Nu sunt a mamei şi nici a pământului. Vântul mi-e esenţa! Nu am vise, nici speranţe. Doar premoniţii... Am, însă, parfum. Se simte până departe...până după nori!

Tăcere

Shhh...taci! Lasă vântul să vorbească, să m-atingă, să mă poarte, să dispar! Lasă vântul să se-mpreuneze cu norii şi să nască o furtună, cu lumini peste lume... Lasă vântul să-mi transmită tot ceea ce copacii vor să-mi zică. Te rog să taci, ca să aud! Simte! Simte cum capeţi rădăcini adânci şi pământul te înghite. Lasă ploaia să te ude, ca să creşti până la cer şi să te-ntâlneşti cu norii. Lasă fulgerul să te străbată ca să uiţi de eul tău şi să te transpui departe. Simte! Ca eu să îmi aduc aminte! Leagă legături de fân îmbinate cu lavandă ca să mă purific toată. Leagă strâns la-ncheietură ca să nu mi le ia vântul să le ducă hăt departe. Leagă-mă de un arţar cu picioarele în apă, să fiu poarta dintre lumi. Leagă, ca să pot simţi tăcerea.