Ți-am lăsat un înger la ușă, aseară. A bătut până la 5 dimineața, însă auzul tău era ocupat cu sunetul penelor udate cu vin, ce lovesc pământul. L-am trimis să-și ceară iertare și să-ți spună că te-am iertat pentru că ai dispărut iremediabil din viața mea. Dar n-a apucat... Ți-a lăsat o pană și o suliță lângă gard și-un gând bun...să te urmărească. A aprins toate luminile de pe stradă ca să știi că nu ești singură deși știa foarte bine că simțul acesta ți s-a transformat...și ți-a presărat flori uscate pe preș. Ce fac acum? Desenez lumea în culori complementare și dansez prin noroiul îmbibat de lumină. Mă iert. Te iert. Cer iertare. Primesc. Plâng. Zâmbesc. Trăiesc...Îmi amintesc!