Let Me Be Myself

Are nisip în păr, iar prin ochii ei vezi largul mării. Miroase a levănțică, aer și sare. N-are nume, doar litere care-i alcătuiesc o personalitate de drac care emană soare sau foc sau apă...nici eu nu știu! Deși transparentă, rochia-i ascunde tot. Rochia și părul împletit în cozi de pește... Are un aer solemn, ca de regină. Zâmbește doar cu colțul ochilor și nu-i poți citi nimic în privire. Ai sărutat vreodată Marea? Are buze din spumă și un gust dulce-acrișor, iar limba ușor sărată te face să nu te saturi niciodată. Pe unde calcă lasă răni ce trec la primul soare, dar cicatricea rămâne până când sângele ți se transformă-n aer, oasele în sare și pielea-n levănțică uscată. De-i vei zâmbi, o să te țină minte și o să te ascundă pe sub piele - acolo unde cerneala se-ntâlnește cu sufletul. Nu-i vorbi! Las-o să te privească și să-ți asculte gândurile purtate de nori. N-o atinge! Parfumul ei te va-mbăta oricum și va dansa cu fiecare particulă din corpul tău. Las-o s...

M-ai ținut de mână de la început ca să-mi demonstrezi că lumea e a ta...a noastră și nu mi-ai dat drumul nici acum, deși poate e cazul :). Ai crezut în mine când eu nu știam pe unde să mă ascund și m-ai mustrat de fiecare dată când știai că pot mai mult. Ai încercat să mă păzești de orice durere deși nu ai înțeles că tocmai asta ne face umani, but well...you at least tried and I know you did your best. I.m sorry for everything! Noapte bună Ma'!

Îmi picură ceară pe ochi ca să mă oprească să privesc trecutul. Ceara-i roșie, la fel și rochia pe care o port, iar parfumul pe care mi l-ai injectat în pori emană fericire neagră. Nici ochelarii nu mă mai ajută, nici unghiile nu.s într-atât de lungi încât să-mi scormonească adânc privirea. Ies în ploaie poate poate mi-o dezlipi ceața de pe ochi, dar ploaia se oprește când dă de mine și cheamă Soarele să mă-ntâmpine. N-am nici o șansă ca azi să-mi revăd trecutul. Poate mâine sau poate...niciodată

M-am deconectat de la server. Era prea multă informație și prea puțină memorie. Nici conexiunea la suflete nu se mai făcea cum trebuie, așa că m-am deconectat pur și simplu. Pe lângă asta am șters partiția YOU deși am descoperit că în partiția ME mai e ceva din YOU...mă rog, mă voi ocupa de asta ma târziu. Acum încerc să mă conectez din nou la suflete, dar nimeni nu răspunde la telefon...

Ce faci? Cum îți e? Ți-e bine? Zâmbești? Visezi? Visele prind viață? Râzi cu poftă? Plângi? Spune-mi, săruți? Iubești? Simți? Dansezi? Dacă da, miroase-i părul, strânge-o-n brațe și împreunați-vă bătăile inimii. Uite-te-n ochii ei și taci! Acolo, fix acolo, e nemurirea ta! Respiră.

Sunt omul care face multe prostii...prostii minore, dar prostii. Din încăpățânare, un pic de egoism, dorința de cunoaștere, curiozitate, multe amestecate...dar nu regret nimic. Toate m-au învățat ceva și toate mă fac să mă simt vie. Iubesc oamenii care mi-au intrat în viață. Toți au venit cu un scop, așa cum sper că și eu am avut un rol în viața fiecăruia. Fiecare și-a lăsat amprenta asupra sufletului meu...o parte din ei e safe la mine-n piept și acolo va sta până ce veșnicia ne va pune din nou față în față...atunci să vezi râsete! Sunt atât de convinsă că nimic nu este întâmplător încât îmi vine să iau Divinul de gât și să-i zic ”Dude...ești fucking awesome...Merci”. Și acel ”Merci” este pentru tot. Tot ce am trăit, cu bune, cu rele, cu zâmbete, cu lacrimi și regrete. TOT. Viața e frumoasă. Atunci când ai puterea să îți lași sufletul să zâmbească, sau atunci când reușești să treci peste orice durere cu speranța că mâine sau poimâine sau răspoimâine va fi mai bine...pentru...

Nu sunt aici, nici cu capul, nici cu viaţa. Sunt după nori! Nu sunt a mamei şi nici a pământului. Vântul mi-e esenţa! Nu am vise, nici speranţe. Doar premoniţii... Am, însă, parfum. Se simte până departe...până după nori!