Treceți la conținutul principal

O zi ca oricare alta

Merg pe strada, ma uit in jur si nu vad decat chipuri...chipuri gri care uita sa fie expresive. Ma uit la femeile de langa mine, vad o mama , o muncitoare , o doamna...cu cat cresc mai mult in ierarhie cu atat devin mai vii. Cred ca societatea de azi a uitat sa simta. Noi femeile ne dorim sa fim auzite , ne dorim sa ajungem in functii de conducere , ne dorim sa fim pe acelasi picior cu barbatii din viata noastra , ne dorim atatea incat am uitat cine suntem, ne-am pierdut identitatea ...
Sunte femeie si vreau, vreau foarte multe de la mine personal, uit de ceilalti, da vreau multe si de la barbatul din viata mea si de la seful meu si de la prietenii care ma inconjoara. Vreau drepturi? Da si nu! Am drepturi, devin constienta de ele , le asimilez rapid , mi le insusesc si profit de ele. Nu le am, stau linistita in banca , ma revolt in sinea mea , injur discriminarea si merg mai departe. Este un dus intors la fiecare pas pe care il facem. Nu ne era noua mai bine in Evul Mediu cand fiecare se ocupa de treburile sale si nimeni nu se revolta si toti se respectau? Ne e bine acum? OARE NE E BINE ACUM?

Comentarii

  1. Eu zic ,ca ne era bine daca faceam parte dintr-o specie lipsita de egoism, si alt sistem de legi,ceva in genul filmului Equilibrium..unde oamenii isi luau o doza de prozium pe fiecare zi pt a nu avea sentimente,astfel se mentinea echilibrul. Fara ura/dragoste/egoism/lacomie nu exista razboaie,foamete,crime,furt.

    Blaze , no more boobies!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer prefer sa simt, sa iubesc , sa ma revolt, decat sa pastrez echilibrul unei societati. Prefer sa scriu ceea ce ma deranjeaza decat sa fiu o simpla jucarie ...

    RăspundețiȘtergere
  3. atunci nu mai spera la o lume mai buna, si accept-o asa cum e..de cacat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lumea nu e de cacat, unii oameni o fac sa fie asa, nerealizarile noastre o transforma , ura, invidia...dar putem sa schimbam toate astea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

If the world was ending

 Le-aș spune copiilor mei că au trăit cea mai frumoasă experiență. Că viața aici pe Pământ a fost un dar plin de iubire și că de acum înainte au aripi să zboare încotro își doresc. Le-aș mulțumi părinților pentru bucuria de a fi #împreună. Aș îmbrățișa florile, animalele, copacii. It was a hell of a ride If the world was ending, aș da uitării tot ce m-a apăsat. Toate tristețile le-aș transforma în fericirea de a le fi trăit. În recunoștință.  Aș urca sus pe munte ca să mă pot minuna de măreția CREAȚIEI.  Aș mai cânta odată melodia preferată. M-aș uita în ochii iubitului și i-aș mulțumi pentru toate secundele în care am ales să ne fim unul altuia. Mi-aș cuprinde corpul într-o îmbrățișare lungă. A fost cel mai bun prieten al meu. Și i-aș cere iertare pentru toate câte i-am făcut în defavoarea mea. Aș sta cu mine pentru ultima dată. Simțind - emoțiile care mi-au fost companioni, bătăile inimii, aerul care intră în plămâni. ... Until then, what are we waiting for?  

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință. Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!