Treceți la conținutul principal

Dependenta Reciproca

"Sunt convinsa ca în întreaga istorie patriarhala(adica istoria în care barbatii detin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au actionat ca sa îsi faca si ele partea lor. Cea mai simpla si batatorita cale este cea 'feminina':barbatii trebuie sa fie flatati, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar daca aceasta înseamna sa mimezi
slabiciunea, vulnerabilitatea, inferioritatea, dependenta. Cum nu ai acces direct la resurse, ai acces la posesorii lor. Ei pot sa fie luati în administrare,facuti dependenti. Mai întâi, ei sunt real dependenti fiindca s-au nascut prin vointa unei femei. Apoi sunt dependenti de mame pentru a creste si a deveni autonomi. Devin dependenti de farmecele altor femei care îi flateaza si îi multumesc erotic. Devin dependenti de neveste pentru a fi hraniti, îngrijiti, curatati. Devin dependenti de admiratia femeilor. Au nevoie de muze si de Galatee. Au platit si platesc pentru asta, dar atât cât sa mentina controlul resurselor de dominare. Platesc prin faptul ca o femeie dependenta se simte adesea mizerabil si când nu mai poate, transfera starea ei mizerabila celor din jur."

                                                                               ( Mihaela Miroiu , Nepretuitele Femei , Iasi , Polirom, 2006)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

If the world was ending

 Le-aș spune copiilor mei că au trăit cea mai frumoasă experiență. Că viața aici pe Pământ a fost un dar plin de iubire și că de acum înainte au aripi să zboare încotro își doresc. Le-aș mulțumi părinților pentru bucuria de a fi #împreună. Aș îmbrățișa florile, animalele, copacii. It was a hell of a ride If the world was ending, aș da uitării tot ce m-a apăsat. Toate tristețile le-aș transforma în fericirea de a le fi trăit. În recunoștință.  Aș urca sus pe munte ca să mă pot minuna de măreția CREAȚIEI.  Aș mai cânta odată melodia preferată. M-aș uita în ochii iubitului și i-aș mulțumi pentru toate secundele în care am ales să ne fim unul altuia. Mi-aș cuprinde corpul într-o îmbrățișare lungă. A fost cel mai bun prieten al meu. Și i-aș cere iertare pentru toate câte i-am făcut în defavoarea mea. Aș sta cu mine pentru ultima dată. Simțind - emoțiile care mi-au fost companioni, bătăile inimii, aerul care intră în plămâni. ... Until then, what are we waiting for?  

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință. Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!