Treceți la conținutul principal

O figură de marcă a culturii românești

  • Martha Bibescu (1889-1973)
Este cea mai importanta femeie a culturii romane din toate timpurile. Alaturi de printesa Ana de Noailles, din familia Brancoveanu, de Iulia Hasdeu si de Elena Vacarescu, dar mai tanara decat ele, Martha Bibescu inchide mica si superba galerie de domnite cu sange albastru si minte sclipitoare care au onorat istoria Romaniei la cumpana dintre secolele al XIX-lea si al XX-lea, scrie site-ul www.psychologies.ro.
Martha Bibescu isi va implini educatia primita intr-o manastire din Belgia cu cea specific romaneasca. Prin casatoria in 1905, cu printul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel printesa Martha Bibescu, intrand intr-o familie princiara, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brancoveanu, contesa Ana de Noailles si Elena Vacarescu, dar si cu rude franceze in genealogie directa cu familia imparatului Napoleon Bonaparte, scrie acelasi site.
Martha Bibescu isi publica in Franta prima sa carte: Les Huit Paradis (1908), volum care a fost premiat de catre Academia Franceza.
Acest volum va deschide seria unei opere impresionante scrie Wikipedia, din care nu vor lipsi romanele de inspiratie autobiografica sau istorica, evocari ale unor personalitati din trecut sau contemporane, note de calatorie, versuri, poeme in proza, eseuri, cugetari, corespondenta, o serie de biografii istorice, semnate, in parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.
Biografie
● 28 ianuarie 1889 (sau 1886, dupa alte surse), se naste la Bucuresti.
● 1906: la 17 ani, se casatoreste cu printul George Valentin Bibes­cu, nepot al domnitorului George Bibescu, care a abdicat in 1848.
● 1908: primeste premiul Academiei Franceze pentru romanul Les Huit paradis.
● 1918 si 1920: in acest interval, sora ei mai mica si mama ei s-au sinucis.
● 1945: emigreaza dupa victoria Aliatilor.
● 1955: devine membra a Academiei Belgiene de Limba si Literatura Franceza.
● 28 noiembrie 1973: moare la Paris

Martha Bibescu este una din cele 10 femei cu care România ar trebui să se mândrească, pentru restul accesați linkul de mai jos.

http://www.garbo.ro/articol/Cariera/407/slideshow/10-femei-celebre-din-Romania.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

If the world was ending

 Le-aș spune copiilor mei că au trăit cea mai frumoasă experiență. Că viața aici pe Pământ a fost un dar plin de iubire și că de acum înainte au aripi să zboare încotro își doresc. Le-aș mulțumi părinților pentru bucuria de a fi #împreună. Aș îmbrățișa florile, animalele, copacii. It was a hell of a ride If the world was ending, aș da uitării tot ce m-a apăsat. Toate tristețile le-aș transforma în fericirea de a le fi trăit. În recunoștință.  Aș urca sus pe munte ca să mă pot minuna de măreția CREAȚIEI.  Aș mai cânta odată melodia preferată. M-aș uita în ochii iubitului și i-aș mulțumi pentru toate secundele în care am ales să ne fim unul altuia. Mi-aș cuprinde corpul într-o îmbrățișare lungă. A fost cel mai bun prieten al meu. Și i-aș cere iertare pentru toate câte i-am făcut în defavoarea mea. Aș sta cu mine pentru ultima dată. Simțind - emoțiile care mi-au fost companioni, bătăile inimii, aerul care intră în plămâni. ... Until then, what are we waiting for?  

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....