Am scris cu zâmbete istoria vieții mele. Cu zâmbete și cu multă iubire. Iubire care mai de care, de diferite tipuri, intensități și culori. Mi-am lăsat amintirea impregnată în îmbrățișări și parfumuri. Mai întorc și eu capul după unele, uneori și-mi las mintea să zburde. Am uși deschise pe care aleg să le închid în anumite etape ale vieții mele, pentru că fie nu mai încap pe ușa respectivă, fie m-am plictisit mereu de același lucru monoton - mai avem nevoie și de geamuri! Învăț zilnic de la tot ce mă înconjoară și, slavă Cinstitului, am de plecat urechea și sufletul către multe ființe. Și mă...caut...neîncetat. Aici, în spatele tău, în ceașca de cafea a soră-mii, în privirea lui, în cărți, oracole, studii, teatru și muzică. Mă caut zilnic ca să realizez, mereu, că numa-n lume nu m-am căutat, în lumea...largă. Soon.