Let Me Be Myself

Ș șșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută. A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască, A nefireștii  reîntoarceri. Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui De o povară ireală? Fetițo, hai, dansează goală! Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele Ce marea toată-ți vor descrie Prin lunga țesătură-n ie Ce-și are magica ei vrie. Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi! Căci când visezi totu-i real.

Să crezi în suflete pereche nu e bine, e distructiv. E un fel de rană pe care o deschizi de fiecare dată când te gândeşti, când te uiţi la "What Dreams May Come" , "The Notebook" and so on. De fiecare dată când te uiţi la poza cu el/ea, când asculţi involuntar melodia vostră, când îţi bântuie nopţile şi chiar atunci când îi simţi parfumul pe stradă/în metrou/la semafor şi întorci imediat capul să observi dacă nu cumva e acolo. E un fel de masochism pragmatic ce dă într-un hedonism covârşitor.