Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Românește

Memento

Basmele, bată-le vina...ne dau ocazia să visăm la irealităţi. Să visăm la iubirea perfectă care, stând strâmb şi judecând drept, NU EXISTĂ din simplul motiv că perfect pentru mine poate să fie imperfect pentru tine. Perfecţiunea e subiectivă!

Ni se citesc poveşti cu prinţese închise în turn, salvate de fii rătăcitori, iar când intrăm într-o relaţie, vrem să fie ca la carte...cartea altuia, uitând că avem propria noastră agendă de scris! Şi cine ştie...poate într-o zi o să ajungă Bestseller :)

Eu am căutat perfectul, până mi-am dat seama că de fapt mă îndepărtează de la imaginea de ansamblu. M-am agăţat atât de puternic de teoria incompatibilităţii, încât orice lucru mărunt mă făcea să gândesc că într-o zi totul se va rupe că deh...lui îi place cu sare, iar mie nu. Mă educ şi e greu pentru că sunt un om care nu are răbdare...au alţii cu mine, în schimb şi trebuie să le mulţumesc pentru asta.
Ambiţiile în relaţiile de dragoste sau de familie, nu au ce căuta. Pentru că indiferent cât de…

Picături de ambră arsă

Suntem defecţi...cu toţii, deşi în noi zace un strop de perfecţiune.
Ironic, nu? Şi ireal!

Ne aprindem beţişoare parfumate să ne purifice...însă noi ne purificăm doar simţurile, căci prin vene tot noroi curge.

Mergem la rugăciune pentru a ne purifica sufletul...însă mintea zburdă zglobie pe tărâmuri păcătoase.

Postim să ne purificăm trupul, dar dorinţa e mai aprigă....devastatoare!

Medităm pentru a ne afunda în cunoaşterea uitată, dar ne trezim cu nevoia de a muşca din lumesc. O gură şi-nc-o gură până când sentimentul de saţietate e dat la o parte de cel de "prea plin" ...şi dă pe afară.

Siddhartha a refuzat învăţătura lui Gautama Buddha pentru că a vrut să descopere singur ceea ce unul dintr-un miliard a reuşit...pacea absolută, armonia deplină.

Ceea ce înveţi lângă un maestru poţi învăţa singur într-un bordel. Învăţătura te luminează, dar nu te înalţă.

Călătoria corectă este cea în tine însuşi, nu în lume! 


În tine, Tu!

Am murit de mii de ori până acum, şi de fiecare dată...în braţele tale. Îmi doresc ca, atunci când inevitabilul se va întâmpla, să părăsesc lumea exact aşa...pentru că ştiu sigur că  Moartea se va simţi intimidată şi îmi va oferi răgazul să-ţi spun că revederea va fi cea mai dulce.

M-am transpus în sute de culori de fiecare dată când degetele tale îmi străpungeau pielea pentru că epidermele noastre crează un proces de electrizare ireal.

Te-am regăsit în ochii lui albaştrii. Te-am aflat în parfumul celuilalt. Mi-ai zâmbit pe sub pletele şatene ale celui făr-de-nume. Mă întreb câţi de "Tu" voi întâlni în viaţa asta şi câţi de "Te iubesc" îmi vor da peste cap demnitatea şi orgoliul.

E un "Tu" în fiecare persoana care m-a răscolit emoţional. A fost un "Tu" la 16 ani, apoi la 19 şi la 24. Va fi un "Tu" când se va fi auzit un mare "Da", un "Tu" la primul scâncet şi de preferat acelaşi "Tu" în momentul în care un…

În spatele măştilor

Suntem oameni goi. Nimic nu se mai poate ascunde de noi, iar noi nu mai putem forţa impresii.

Îmi doresc să întâlnesc astfel de oameni. Fără măşti, fără o a2a sau a3a poveste inventată doar-doar o să fie mai interesanţi pentru cei din jur.

Vreau oameni sinceri. Vreau familii care să le ofere copiilor dragoste necondiţionată, nu frânturi din ambiţiile lor şi, îmi doresc să văd copii care empatizează cu părinţii lor. Iubirea le rezolvă pe toate, iubirea aia pură de oameni care înţeleg că rolul nostru pe acest pământ e limitat. E o altă scenă pe care ne înclinăm sufletul în faţa Absolutului şi îl cizelăm până la perfecţiune.