luni, 19 septembrie 2016

Plouă



Plouă! Și acolo și aici.
Peste sufletele toate.
Plouă! Și acum îți dau dreptate.
Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.

Plouă. Pe un aer mai curat.
Când te strig, tot nu s-aude.
Străzile sunt tot mai mute,
Iar ecoul e ciudat.

Plou-acolo și străluce.
De-ai putea, m-ai mai seduce?
Fiu de lume obosită,
Plictisită, folosită.

Plouă, da! Ș-acuma vezi
Cum răsare din asfalt,
Rece, inocent, cobalt,
Omul Nou. Ș-acuma șezi!

Plouă pic fără de pic
Nu. N-ai înțeles nimic!
Doar ai vrut să te dai mare
Și s-arăți cum timpul moare.

Timpul plouă, timpul tace.
Lumii tu..să îi dai pace,
Fiindcă lumea se descurcă
Făr' să creadă-ntr-o nălucă.

Da! Da! Plouă! Plouă, drace.
Pleacă și nu te întoarce
Lasă-mă să simt și eu
Cum e să fii Dumnezeu.

Lasă-mă cu ploaia mea,
Tulbure, vicleană, grea,
Lasă-mă să învăț lumea
Ca să pot jongla cu ea.

Plouă, drace, n-ai ce-i face.
Pleacă, iute, nu te-ntoarce.
C-altfel o să tot iubesc
Sentimentul nefiresc

De a mă juca cu focul.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Magul





Stau în picioare, în fața oglinzii și mă uit cum pe încheietură și pe degetele mâinii stângi mi se scurge un lichid roșu. Odată ce atinge pământul se transformă în viață, culoare, parfum. Cealaltă mână e îndreptată spre cer și simt cum brațul mi se transformă într-o ramură ce se înalță spre nori pentru a lăsa viața să-și descopere esența.

În jurul meu alți 21 de mesageri.

Când vei fi în poziția de a-ți alege drumul, care va fi primul pe care-l vei elimina?

Ești sigur că nu duc toate în același loc?

luni, 22 august 2016

Mai stai





Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

luni, 15 august 2016

Dimineți



Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.

Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.

Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.


Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

vineri, 5 august 2016

Conexiuni




Și timp și aripi de îmi dai, tot am să aleg murirea.
Doar murind, atingi iubirea,
Doar iubind înveți să mori.

Și timp și aripi de îmi dai, am s-aleg să cad mereu.
Ca să mă ridic mai bine,
Ca să te-nvăț și pe tine.

De ai vrea să-mi dai doar timp, te îmbrățișez puternic.
Timp egal tandrețe, faptă.
Numai timp egal venin.

Iar de aripi...nu mai zic.
Pune-mi în spate kilograme și lacăte la picioare.
Ca să zbor nu-mi trebe aripi,

Ca să zbor îmi trebe timp.

vineri, 20 mai 2016

Cum se simte succesul?



Știu cum e... Stai liniștit și...respiră. Exaaact! Inspiră tooot aerul pe care îl ai la dispoziție. Expiră toate emoțiile care te țin pe loc. Repetă! Nu nu, nu te opri. Crezi că e atât de ușor? Keep doing that. Keep searching for yourself. Keep climbing. Keep falling and try again. Keep the want forget the need. Rise up above your egotistic self.

Ridică-te și umblă...cum altfel ajungi la scopul obiectivelor tale!?

Vezi tu...lucrul cel mai important care te ajută să crești, este obstacolul care te-a făcut să cazi. Simte pământul, simte pietrele cum ți-au zdrelit pielea, zâmbește, mulțumește-i și, exact cum pielea se vindecă atât de repede pe cât are nevoie, ridică-te mai încrezător în forțele tale. Uită-te în jos doar ca să vezi de unde ai plecat, altfel privește înainte. Înainte și în sus. Iar când vei mai întâlni un obstacol repetă... Curios cum ai ajuns în vârful muntelui deja, nu? E frumoasă priveliștea?

Bun și de aici, mă întrebi... De aici, înainte și tot mai sus! Primul munte a fost mai greu de urcat, exact ca primul obstacol depășit. Hmm...de aici începe distracția, începi să vrei mai mult pentru că ai văzut ce bine se simte, ce fabulos e peisajul de acolo de sus, ce curat  miroase aerul și ce...puternic ești, nu-i așa?

Secretul e să nu te oprești. Nici măcar o secundă, decât dacă implică vreo imagine demnă de pozat și pus la capitolul ”amintiri”. Strânge cât mai multe și apoi împărtășește-le cui vrei tu. Aruncă-le în lumea largă. 

Lasă-i pe oameni să se inspire. Privește-i cum cuceresc munții vieții lor și zâmbește. You did a great job.


Repeat!

joi, 12 mai 2016

Mai știi cine ești?



Așază-te. Cu fața spre Răsărit. Cu inima deschisă. Cu toate celulele conectate la Univers. Închide ochii!

Așază-te, taci și ascultă. Ascultă cum inima bate în același timp cu ritmul naturii. Ascultă cum sângele pompează nu numai viață, ci și energie.

Simte cum toată energia îți inundă atât corpul, cât și mintea și începe – ușor ușor – să dea pe dinafară, îmbrățișând tot ce te înconjoară. Simte cum toți porii ți s-au deschis pentru a împrăștia acest flux continuu, peste tot. Simte cum, nu numai că ești aici și acum, ci și cum ești acolo sau dincolo...ești peste tot...ești TOT.

Privește, cu ochii minții, această energie. Ce-ți spune? Nu cumva această energie e energia creatoare, acea energie care în momentul ZERO, a dat naștere materiei și a perfecționat-o de atunci încoace? Nu cumva și tu ești la fel? Oare, având energia ancestrală impregnată puternic în fiecare celulă din corp, nu ești și tu, la rândul tău, un creator? Creatorul propriei vieți, poate? Creatorul celei mai bune și luminoase versiuni a ta? Poate chiar Creatorul EXCELENȚEI.

Simte cum se simte, vezi ce trebuie văzut, ascultă, taci și integrează! Deschide ochii.Zâmbești cumva? Foarte bine!

Tocmai ai accesat cea mai importantă resursă din tine. Acea resursă inepuizabilă, eternă și imuabilă. IUBIREA. Iubirea față de tine! Exact. Iubirea pentru tine, lipsită de egoism, este cheia tuturor lucrurilor extraordinare care ți se întâmplă și ți se vor întâmpla de acum înainte, dacă vei acționa mereu conform ei.

Lasă energia iubirii să-ți iasă prin toți porii. Lasă energia asta să ducă informația în toate rețelele neuronale și dincolo de ele. Simte cum iese prin palme, prin chakra inimii și se propagă în Univers. Bucură-te de experiență și repet-o oricând ai nevoie și adu-ți aminte că EȘTI iubire!



vineri, 6 mai 2016

Și dacă



Ne e frică! Atât de frică! Și ne lăsăm paralizați de ea, de parcă ea e noi și nu invers. De unde vine frica asta? De ce are atâta putere asupra noastră? De ce se infiltrează așa ușor în comportamentul nostru?

Ne e frică să fim noi. Să zâmbim unui om necunoscut pentru că pur și simplu ăsta e instinctul, să spunem ”Te iubesc” atunci când simțim că inima nu mai are loc în piept și vrea să iasă, să ne scriem istoria. 

Pentru ce teama asta? Aud atât de des oameni care au renunțat la ceva ce le-ar fi făcut bine, pentru că nu au avut curajul de a face un pas. Situații care mai de care, de la a intra în vorbă cu cineva care-ți place, până la a renunța la un talent incredibil din simplul motiv că ”îmi e frică să nu dezamăgesc”. 

Tu, care îți e atât de frică să nu dezamăgești, ești bine acum? Ești mulțumit de pasul făcut? Te simți împlinit?

Sau Tu, care ai ales să mergi mai departe trecând pe lângă ea, deși atât inima, cât și corpul te implorau să te oprești, ești fericit?

Și chiar TU, dragule, care ai preferat să închizi dragostea într-o cameră obscură, pentru că ai considerat că e imposibil ca iubirea aia carnală și efemeră să se transforme într-una matură, veșnică, ești mai luminos acum? Toate bune?

Dragă OM, știi de ce ți-e frică? Pentru că ai eliminat varianta care-ți spune că oamenii nu sunt acțiunile lor. Dacă ai reacționat într-un fel cândva, asta nu înseamnă că acela ești tu mereu. Dar tu știi asta, nu-i așa că știi? Și vrei mereu să accezi spre cea mai bună variantă a ta, iar asta presupune să ai CURAJ. 

Frica e o ALEGERE. Alegi să mergi mână-n mână cu ea sau să pășești cu încredere într-o viață luminoasă, într-o viață plină! Frica te ține în lanțuri, te ține pe loc, într-o lume care - la tot pasul - îți întinde cele mai frumoase și mai interesante experiențe din care știi că ieși mulțumit, fericit, împlinit și RADIOS.

Ce zici? Faci primul pas?


sâmbătă, 2 aprilie 2016

În lumea largă






Am scris cu zâmbete istoria vieții mele. Cu zâmbete și cu multă iubire. Iubire care mai de care, de diferite tipuri, intensități și culori.

Mi-am lăsat amintirea impregnată în îmbrățișări și parfumuri. Mai întorc și eu capul după unele,  uneori și-mi las mintea să zburde.

Am uși deschise pe care aleg să le închid în anumite etape ale vieții mele, pentru că fie nu mai încap pe ușa respectivă, fie m-am plictisit mereu de același lucru monoton - mai avem nevoie și de geamuri!

Învăț zilnic de la tot ce mă înconjoară și, slavă Cinstitului, am de plecat urechea și sufletul către multe ființe.

Și mă...caut...neîncetat. Aici, în spatele tău, în ceașca de cafea a soră-mii, în privirea lui, în cărți, oracole, studii, teatru și muzică. Mă caut zilnic ca să realizez, mereu, că numa-n lume nu m-am căutat, în lumea...largă.

Soon.


sâmbătă, 13 februarie 2016

Fluturi




Ți-am lăsat un înger la ușă, aseară. A bătut până la 5 dimineața, însă auzul tău era ocupat cu sunetul penelor udate cu vin, ce lovesc pământul.
L-am trimis să-și ceară iertare și să-ți spună că te-am iertat pentru că ai dispărut iremediabil din viața mea. Dar n-a apucat...
Ți-a lăsat o pană și o suliță lângă gard și-un gând bun...să te urmărească. A aprins toate luminile de pe stradă ca să știi că nu ești singură deși știa foarte bine că simțul acesta ți s-a transformat...și ți-a presărat flori uscate pe preș.

Ce fac acum? Desenez lumea în culori complementare și dansez prin noroiul îmbibat de lumină. Mă iert. Te iert. Cer iertare. Primesc. Plâng. Zâmbesc. Trăiesc...Îmi amintesc!

sâmbătă, 26 decembrie 2015

As real as you and me





Afară nu-i frig, nu ninge, e doar ceață, o ceață densă ce mă îmbracă din cap până-n picioare în alb, transformându-mă în mireasa Crăciunului...un Crăciun cu suflet gol și ochi de chihlimbar. Mi-am tăiat trandafirii din grădină ș-am făcut buchet din ei, pe jumătate ofiliți, pe jumătate înveseliți, și-oi pleca la colindat.


Am aprins lumânări făcute de îngeri, poate poate voi zări drumul care să mă ducă la Fericire. Nu-i departe, doar că-ți trebuie un suflet deschis pentru a ajunge la ea și credință în povești cu zâne, pentru că totul e real!


Când o să mă evapor din această lume, vântul o să-mi fie voal, iar ploaia rochie. Grindina-mi va duce cuvintele mai departe și le va bate în pielea celui care ascultă. Pentru că atunci când o să plec, realul va fi overrated, magia va trona și florile de iris vor dăinui veșnic.


sâmbătă, 19 decembrie 2015

Ocupat! Încercați la următoarea.



Ai auzit? Cică dragostea nu se mai simte, se miroase. Da, da, miroase a oameni ocupați cu lucruri mai importante...Nu am descoperit ce înseamnă ”ocupați”, dar promit să te anunț când aflu. Îți dai seama?! E o noutate, vreau să încerc neapărat. E așa de...excentric încât toată lumea s-a abonat deja. Cum la ce? Păi la acest serviciu! Daaa, există un serviciu pentru așa ceva. Sunt oameni care te învață cum să iubești...cică la maxim. E ultima fiță. Pleacă oamenii isterizați de la muncă, își prelungesc pauza de masă, doar doar vor obține informația secretă. Ah...dar să nu-ți mai zic că sunt firme care au angajat traineri pentru așa ceva. Repet, fiiițăăă! Nu, trebuie să încerci! Știi cât de mișto e? Să-ți explic: mă trezesc de dimineață, el lângă mine...dormind, dau plapuma cât colo la o parte, sar din pat direct în papuci, fug la bucătărie dau o cană de cafea pe gât (uneori îi fac și lui), mă proptesc pe tocuri și ies pe ușă pentru minim 12 ore. Habar nu ai ce senzație e. Să nu știe nimic de tine, să nu știi nimic de el și cel mai tare....SĂ NU TE INTERESEZE. Dooooaaamnneeee. Trebuie să încerci, serios!
Colegele mele sunt disperate, vor mai mult, cer de muncă suplimentar, se mulțumesc să nu fie plătite, doar doar or obține dragoste extra...cică atunci când ajung acasă romance-ul e la cote înalte. Mă rog, sunt unele, dragele de ele, care nu au știut să aplice corect regula și au ajuns să se despartă, dar, ce mă interesează pe mine de ele, eu sunt ocupată-ocupată-ocupată cu dragostea. Da, mă laud, e așa frumos să iubești, ce contează pe cine sau cum sau când? Important e să o faci, iar cu cât ești mai ocupat/ă cu atât mai bine.

marți, 1 decembrie 2015

Lacrimi si zambete






Te-am auzit ultima data joi, vineri la miezul noptii ai plecat, iar marti ti-am zambit uitandu-ma in sus. A fost ieri nu e asa? Sigur ca a fost ieri! Si azi e azi si maine nu mai conteaza pentru ca o buna parte din an va fi ieri.

Nu, nu m-am pierdut cu firea nicio clipa! Asa m-ai invatat, remember? Capul sus, privirea inainte, inima plina de dragoste si .... zambet, zambeste copila draga, zambeste!

Nu m-am pierdut, dar o buna perioada nici nu m-am regasit, pentru ca ma regaseam mereu in tine, acum ma mai uit din cand in cand in oglinda.

Iti zambesc, cu inima plina de dragoste si recunostinta, printre lacrimi. Si voi continua sa fac asta pentru sufletul tau.

Azi e marti, martea de ieri!

marți, 20 octombrie 2015

Iarna



Simt miros de crengi uscate, arse și lăsate pe pietrele reci. Tu știi cât de frig poate să fie iarna și cât de adânc pietrele crestează pielea?
Te-am auzit hăulind la Lună azi-noaptea...nu e ok, dar cred că ți-ai dat seama când ai văzut că fiecare casă din jur își aprinde luminile...Abține-te sau cel puțin fă-o pe mute...oamenii abia așteaptă să judece alți oameni, un te crezi, la Tribunal?
A sunat tipa blondă, a zis că a înghețat de când te așteaptă în barul de la colț, ce ai de gând? De responsabilitate sau de dragoste nu poți fugi, poți doar să te abonezi la semi-maratoane...apropo de asta, du-te și cumpără-ți echipament, e foarte important.
Vezi că vine Crăciunul și tu nici măcar nu ți-ai anuțat prezența. Mother will be pissed! Tu crezi că toate acele cărți în care te afunzi o să-ți mențină relațiile, de orice natură or fi ele, în viață? Da ce-s ele, bancă de sânge sau...spermă?! Ridică ochii!!!

Și mai poartă culori, goddammit. Cu atâta gri în viață cum să fii atent la zâmbetul ei?

luni, 21 septembrie 2015

Și-o țigară






Când noaptea neagră își va trece palma peste buzele tale, să știi că ochii ei te-au uitat. A plecat către Soare-Răsare să-și curețe aripile de cenușa cu care ai ars dragostea voastră. 
Degeaba țipi! Auzul l-a lăsat în dormitor, acolo unde ai urlat prima dată la ea. Degeaba plângi! Sufletul i l-ai rupt în prea multe bucăți ca să te mai poată simți. Vrei să mori? Spânzură-te cu speranțele ei deșarte, ai grijă...au spini!

Când primele raze ale soarelui îți vor arde pielea, să știi că pentru ea nu mai exiști. S-a scurs prin toți porii relația voastră și nicio altă rochie albă nu va spăla păcatul de a vă fi despărțit. Nici ura, nici durerea nu mai pot colora-n albastru cerul înnorat de regretele tale.

Doar când Luna simte atingerea Soarelui, doar atunci, în acea miime de secundă, o mai poți revedea, ca într-un vis, dar nu transforma acea miime de secundă în viața ta...căci ea s-a stins!

duminică, 20 septembrie 2015

Cafea?




Animalic vorbind, ai toate atuurile să faci parte din viața mea: zâmbești frumos, ai buze cărnoase, privirea ta pătrunde universul, iar rochia aia fără sutien e tot ce putea fi mai bun pe lume.

Nu, serios, ai prieten? De fapt, ce vorbesc eu aici, și dacă ai avea oricum nu mi-ar păsa. Întrebarea corectă e: ai prietenă?

Știu! Nu știi ce să spui, te tentează, parcă ai încerca, dar ți-e frică, hai să o lăsăm așaaaa că o să fie mai bine, dar cine știe, poate că odată și odată o să încerci de curiozitate, sau nu, vedeeeem, dar rămânem prieteni...Mhm!

Stai fără grijă! Nu am să vin eu să-ți spun că viața e scurtă, că doar una avem, că trebuie să le încerci pe toate (de fapt nu trebuie, dar cică așa ar fi bine), că trăiește momentul și alte bullshituri de genul. Nooo...eu nu fac d'astea, my dear! Eu, posibil, te voi săruta și atât! Dacă ești sinceră cu tine s-ar putea să ți se pară o idee bună, sau nu...ideea e că, foarte probabil, mie o să-mi placă!

Acu, dacă o să mai vrei, anunță-mă! Dacă nu, mi-a părut bine. Și nu te îmbufna, nu ți-am făcut nimic rău, ba dimpotrivă...era un compliment! Îți recomand, însă, mai puțin fard...ești atât de frumoasă naturală că nici tu nu cred că realizezi. Mai puțin fard și mai înalte tocurile.

With love,
Fata de la etajul 3


luni, 15 iunie 2015

S(o)are






Are nisip în păr, iar prin ochii ei vezi largul mării. Miroase a levănțică, aer și sare. N-are nume, doar litere care-i alcătuiesc o personalitate de drac care emană soare sau foc sau apă...nici eu nu știu!
Deși transparentă, rochia-i ascunde tot. Rochia și părul împletit în cozi de pește... Are un aer solemn, ca de regină. Zâmbește doar cu colțul ochilor și nu-i poți citi nimic în privire.

Ai sărutat vreodată Marea? Are buze din spumă și un gust dulce-acrișor, iar limba ușor sărată te face să nu te saturi niciodată.
Pe unde calcă lasă răni ce trec la primul soare, dar cicatricea rămâne până când sângele ți se transformă-n aer, oasele în sare și pielea-n levănțică uscată.

De-i vei zâmbi, o să te țină minte și o să te ascundă pe sub piele - acolo unde cerneala se-ntâlnește cu sufletul. Nu-i vorbi! Las-o să te privească și să-ți asculte gândurile purtate de nori. N-o atinge! Parfumul ei te va-mbăta oricum și va dansa cu fiecare particulă din corpul tău.

Las-o să fie așa cum e, n-o schimba, nu-i cere nimic, căci ”în sânge poartă o alchimie magnetică”.

duminică, 22 februarie 2015

Noapte bună!


M-ai ținut de mână de la început ca să-mi demonstrezi că lumea e a ta...a noastră și nu mi-ai dat drumul nici acum, deși poate e cazul :).
Ai crezut în mine când eu nu știam pe unde să mă ascund și m-ai mustrat de fiecare dată când știai că pot mai mult.
Ai încercat să mă păzești de orice durere deși nu ai înțeles că tocmai asta ne face umani, but well...you at least tried and I know you did your best.
I.m sorry for everything!

Noapte bună Ma'!

duminică, 7 decembrie 2014

Make it rain




Îmi picură ceară pe ochi ca să mă oprească să privesc trecutul. Ceara-i roșie, la fel și rochia pe care o port, iar parfumul pe care mi l-ai injectat în pori emană fericire neagră. Nici ochelarii nu mă mai ajută, nici unghiile nu.s într-atât de lungi încât să-mi scormonească adânc privirea.
Ies în ploaie poate poate mi-o dezlipi ceața de pe ochi, dar ploaia se oprește când dă de mine și cheamă Soarele să mă-ntâmpine. N-am nici o șansă ca azi să-mi revăd trecutul. Poate mâine sau poate...niciodată

miercuri, 3 decembrie 2014

Connection failed


M-am deconectat de la server. Era prea multă informație și prea puțină memorie. Nici conexiunea la suflete nu se mai făcea cum trebuie, așa că m-am deconectat pur și simplu. Pe lângă asta am șters partiția YOU deși am descoperit că în partiția ME mai e ceva din YOU...mă rog, mă voi ocupa de asta ma târziu.
Acum încerc să mă conectez din nou la suflete, dar nimeni nu răspunde la telefon...