Let Me Be Myself

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară. Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu. Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos. Te rog. Frumos

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum. Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi. Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l. Și după asta... stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Și timp și aripi de îmi dai, tot am să aleg murirea. Doar murind, atingi iubirea, Doar iubind înveți să mori. Și timp și aripi de îmi dai, am s-aleg să cad mereu. Ca să mă ridic mai bine, Ca să te-nvăț și pe tine. De ai vrea să-mi dai doar timp, te îmbrățișez puternic. Timp egal tandrețe, faptă. Numai timp egal venin. Iar de aripi...nu mai zic. Pune-mi în spate kilograme și lacăte la picioare. Ca să zbor nu-mi trebe aripi, Ca să zbor îmi trebe timp.