Treceți la conținutul principal

O femeie dintr-o mie scrie

De ce acest blog? De ce acest titlu? De ce eu si nu altcineva? 
Pentru ca am obosit sa mai tip. Pentru ca LET ME BE MYSELF inseamna ca tu sa ma suporti asa cum sunt...FEMEIE! Pentru ca eu sunt o femeie dintr-o mie care s-a decis sa vorbeasca!
Cine sunt? Ce fac? De ce nu te las in pace?
Sunt un OM, nu sunt un animal, nu sunt sacul tau de box, nu sunt o marioneta in mainile tale de barbat, sunt o femeie! Fac ce stiu mai bine, scriu , beau o cafea de dimineata , iubesc , ma ingrijesc de tine de cele mai multe ori, ma enervez , tip , plang. Nu te las pentru ca nici tu nu ma lasi, si nu e vorba de razbunare ci de un strop de sadism combinat cu maturitate si masochism. Vreau sa intelegi ce inseamna egalitate , ce inseamna parteneriat , ce inseamna dragoste!
Ce am de gand sa fac?
Nimic palpabil INCA, am sa iti povestesc prin ce trec eu si nu numai. Am sa iti arat lucruri care o sa te trezeasca la viata, la simtiri. Am sa ma straduiesc sa iti deschid ochii pana cand ai sa iti dai seama ca daca ma iubesti nu ridici mana la mine , nu ma ameninti, nu imi bati copiii, nu ma jignesti, nu te pozitionezi ierarhic superior mie!

Deja sunt plictisitoare nu? Nu pare nimic interesant pana acum, e ceva ce tu si tu si tu, da ... voi ...deja stiti...sau macar asa dati impresia. Vom vedea pe parcurs, pana atunci bun venit pe banca unei feministe!

Semnat : Una dintre multele femei care au inteles ca locul lor nu este in societatea de azi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.