Enescu și magia din oameni

2013, martie, ora 9. Etajul 2, biroul ARTEXIM...full! Emoția se simțea în fiecare privire, în fiecare glas, în fiecare gest, până și CV-urile tremurau în mâinile candidaților. Marea majoritate studenți dornici să experimenteze. ”Nu te supăra, lucrezi de mult aici? E ok domnul director? Ai idee ce ne va întreba? Am emoții!” - acesta a fost motto-ul celor trei zile de preselecții. Eu râdeam, domnul Constantinescu la fel, iar candidații care treceau de interviu râdeau și ei de frica nefondată de care dăduseră dovadă înainte să cunoască Omul Mihai Constantinescu.

Aprilie. Ajung la birou, primesc listele și mă apuc să caut adrese de mail. Din sute de candidați au rămas doar 47, dar toți și-au primit răspunsul. Din sute de candidați, au rămas cei care, mai târziu, au pus pe picioare Ediția aXXIa a Festivalului Internațional ”George Enescu” și pe care milioane de oameni i-au aplaudat timp de 28 de zile,chiar dacă ei nu știu acest lucru!

Echipa Editiei aXXIaa fost una diferită de cea a altor ediții. Oameni din toate domeniile s-au reunit pentru a face o muncă în echipă. Științele Politice au dat mâna cu Teatrul, Istoria a descoperit magia din spatele Conservatorului, iar Dreptul s-a unit cu Telecomunicațiile pentru a da naștere unei luni de pus în ramă. Jurnaliștii au încercat să ne contureze, dar nu au reușit. Au sperat că vor putea intra în culisele Festivalului, dar nu au privit stâlpii care au susținut cortinele. Au văzut doar copii care își doresc să fie mari, când de fapt noi ne copilăream ca să exorcizăm stresul din noi. Zâmbetele din Festival, au fost susținute de oboseală, nopți nedormite, telefoane care sunau la orice oră, situații imprevizibile, nervi, lacrimi și kilograme în minus. Cu toate astea, a doua zi nimeni nu le mai băga în seamă...”Avem un Festival de făcut”,se auzea prin birouri.

Zi lumină, biroul ARTEXIM era un furnicar. Departamentele de transport și repetiții acompaniate de domnul director, dădeau trezirea. Imprimanta a funcționat non-stop, grafice de însoțire/cazare/transport, liste ale colaboratorilor cu fel de fel de informații zburau din mână-n mână, telefoanele sunau în continuu, fiecare făcea minim trei lucruri în același timp. De multe ori uitam să mâncăm, ne aduceam aminte când o vedeam pe Maria și pe Daniel de la Catering, de cele mai multe ori și ei la fel de obosiți și înfometați ca noi. Dacă de mâncare uitam, cafeaua ne-a fost cea mai bună prietenă. Cafeaua și micile pauze de țigară.

A fost frumos? DA. Dar am și clacat. Au existat momente în viața fiecărui colaborator când a simțit că nu mai vrea. Au fost momente când așteptam să se sune de intrat în sala de concert, doar pentru a putea să mergem într-un colț și să ne lăsăm lacrimile să șiroiască, iar dacă mai dădeam de una-două persoane în același stadiu ajungeam să plângem râzând în hohote.

Magia există doar dacă ești într-atât de nebun să lucrezi la ea... Ei au reușit!!!

Am cunoscut oameni extraordinari, oameni în care nu am avut încredere, dar m-au învățat să privesc mai atent, oameni pe care mi i-am dorit aproape și au devenit parte din mine, persoane cu care am avut impresia că nu aș putea colabora, dar care mi-au făcut zilele de neuitat.Festivalul acesta m-a învățat să cred în oameni mai mult decât până acum... nu se știe niciodată când îți întâlnești cel mai bun prieten sau când dai de cel mai frumos sentiment.

Sunt mândră că am ajuns să vă cunosc pe voi,ce care ați făcut Ediția 2013 realizabilă. Vă aplaud din suflet și vă admir pentru tăria de caracter de care ați dat dovadă atunci când vă tot loveați de uși închise și de idei preconcepute. Sper ca această colaborare să nu se oprească înacest punct. Chiar dacă Festivalul ”George Enescu” a luat sfârșit, îmi doresc să mai avem ocazia să ne întâlnim și să aflu de la fiecare dintre voi că această experientă va adus numai lucruri bune și, cine știe, joburi sau colaborări pe termen lung.

Vă doresc tuturor mult succes de acum înainte și fie ca atunci când ne va fi rău să ne fie ca sâmbătă seară!

Cu drag,
Secretariatul ARTEXIM