Tinere...mă faci să râd. Și nu că anii nu mi-ar permite, dar într-un oarecare fel am...alte priorități. Nu! Departe de mine a te face să crezi că tu n-ai fi una dintre ele căci, știm prea bine că ești creația Mea cea mai înaltă, însă, vezi tu, dacă ar fi să ascult tot ce-ți înflorește mintea, aș fi nevoit să deschid o piață de flori cât tot Universul. Ah, nu mă înțelege greșit...AUD TOT CE SPUI, doar că nu dau importanță. Știi...exact ca părinții care primesc remarci răutăcioase de la copiii lor, dar aleg să râdă de îndrăzneala lor.
A te ridica împotriva Mea, e cea mai bună dovadă că Mă simți! A Mă nega, e cea mai clară dovadă că te-am rănit...și-Mi pare rău...căci, nu ai înțeles de fapt lecția pe care încercam să ți-o ofer.
Da, ai Liber Arbitru. Da, ești capabil de cel mai strălucit bine și cel mai dezastruos rău. Da, dragul Meu, ești făcut după chipul și asemănarea Mea, fapt ce te ridică la rangul de Dumnezeu, dar...ți-ai asumat vreodată asta? Așa...pe deplin? Cu responsabilitate, maturitate, empatie, iertare...DE SINE? Poate că uneori ai făcut-o. Însă de și mai multe ori te-ai afundat în regrete, învinuiri, ți-ai bătut joc de tine...TU...parte din tot ce e divin. Asta, dragul Meu, fix asta te aduce la rangul de simplu om și-ți șterge laurii divini de pe fruntea-ți brăzdată de griji. Și...fix de asta, până una alta, exist!
Comentarii
Trimiteți un comentariu