Treceți la conținutul principal

Dependenta Reciproca

"Sunt convinsa ca în întreaga istorie patriarhala(adica istoria în care barbatii detin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au actionat ca sa îsi faca si ele partea lor. Cea mai simpla si batatorita cale este cea 'feminina':barbatii trebuie sa fie flatati, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar daca aceasta înseamna sa mimezi
slabiciunea, vulnerabilitatea, inferioritatea, dependenta. Cum nu ai acces direct la resurse, ai acces la posesorii lor. Ei pot sa fie luati în administrare,facuti dependenti. Mai întâi, ei sunt real dependenti fiindca s-au nascut prin vointa unei femei. Apoi sunt dependenti de mame pentru a creste si a deveni autonomi. Devin dependenti de farmecele altor femei care îi flateaza si îi multumesc erotic. Devin dependenti de neveste pentru a fi hraniti, îngrijiti, curatati. Devin dependenti de admiratia femeilor. Au nevoie de muze si de Galatee. Au platit si platesc pentru asta, dar atât cât sa mentina controlul resurselor de dominare. Platesc prin faptul ca o femeie dependenta se simte adesea mizerabil si când nu mai poate, transfera starea ei mizerabila celor din jur."

                                                                               ( Mihaela Miroiu , Nepretuitele Femei , Iasi , Polirom, 2006)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.