Treceți la conținutul principal

Ziua Femeii! Ziua cui?

Da, azi e ziua mea , azi se implineste secolul de cand aceasta zi a devenit una importanta pentru femeia romana. Azi am implinit o suta de ani de traditie, o suta de ani de respect! E ziua mea , a ta , a noastra a tuturor, indiferent de clasa ,etnie , rasa. Dar ziua mea e doar azi? Nu stiu cum se face dar mereu barbatii au de castigat de pe urma noastra. Sa luam spre exemplu aceasta zi devenita trend in materie de cadouri...noi (femeile, mamele, surorile, sotiile , bunicile , alea care stau si isi rup spatele muncind, crescand copii, facand kilograme de mancare si mentinandu-se atragatoare in acelasi timp ...ca na barbatul cere) primim atentie speciala de 1 martie, 8 martie , ziua noastra si rar ziua de nume ( in cazul in care suntem inzestrate cu asa ceva si avem norocul de iubiti care sa tina cont de ). Barbatii sunt cei mai fericiti, e simplu , femeia e satisfacuta de 3-4 ori pe an ( daca se intampla si astea, in cel mai nefericit caz 1data sau niciodata) cu lucruri simple de care noi chiar ne bucuram ... o floare , un martisor , o carte (deja cer prea mult), o prajitura. Suntem ieftine in ceea ce priveste natura noastra.
De cand am descoperit ce inseamna 8 martie si am inceput sa inteleg mersul acestui tren,care opreste destul de rar in gara numita 'RESPECT PENTRU FEMEIA DIN/DE LANGA MINE', am constatat cu stupoare ca peste 40% din barbatii casatoriti (de 10,15 ani, ba chiar si mai putin) uita brusc de aceste zile ca de...femeia e langa ei mereu, are grija de ei fara sa ceara nimic in schimb, li se pare ca e rasplatita in fiecare zi prin simplul fapt ca nu o inseala, nu pleaca noptile de acasa, nu se imbata 'prea din cale afara', etc. Asa ca uita de 8martie, uita de femeie, dar mereu isi amintesc de obiect ...

Pentru toate femeile care nu uita ca ziua lor e in fiecare zi si pentru mamele care rabda , sufera , plang , dar isi sterg lacrimile,nervii,ura si merg mai departe...LA MULTI ANI EROINELOR

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre asumare și tainele ei

Tinere...mă faci să râd. Și nu că anii nu mi-ar permite, dar într-un oarecare fel am...alte priorități. Nu! Departe de mine a te face să crezi că tu n-ai fi una dintre ele căci, știm prea bine că ești creația Mea cea mai înaltă, însă, vezi tu, dacă ar fi să ascult tot ce-ți înflorește mintea, aș fi nevoit să deschid o piață de flori cât tot Universul. Ah, nu mă înțelege greșit...AUD TOT CE SPUI, doar că nu dau importanță. Știi...exact ca părinții care primesc remarci răutăcioase de la copiii lor, dar aleg să râdă de îndrăzneala lor.

A te ridica împotriva Mea, e cea mai bună dovadă că Mă simți! A Mă nega, e cea mai clară dovadă că te-am rănit...și-Mi pare rău...căci, nu ai înțeles de fapt lecția pe care încercam să ți-o ofer.

Da, ai Liber Arbitru. Da, ești capabil de cel mai strălucit bine  și cel mai dezastruos rău. Da, dragul Meu, ești făcut după chipul și asemănarea Mea, fapt ce te ridică la rangul de Dumnezeu, dar...ți-ai asumat vreodată asta? Așa...pe deplin? Cu responsabilitate,…

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Nemurire

Acolo unde se termină infinitul nu sunt eu! E un gol ce nu poate fi umplut dacă nu ești TU! Nu e apă, nu e vânt, nu e viață...e NIMIC.

Râzi...râzi Drace, că din păcatele tale s-a născut Lumea. Din lacrimile tale...Apa și din cuvintele care ard...Vântul...și i-ai adus în lume. I-ai lăsat singuri în frig ca să le îngheți simțurile, să le tacă sufletul, să-i separi în oameni simpli care habar n-au a duce o astfel de Dragoste. E corect?

E corect să permiți Focului să ardă acolo unde n-ar fi călcat în veci? Sau Vântului să cutreiere munți și dealuri pentru un lucru ce abia de-l poate mângâia? Nu, nu e corect! De aia ai permis din când în când ca Vântul și Apa să se regăsească într-un om sau mai mulți. Și atunci când ființele astea se vor întâlni, Vântul va îmbrățișa Vântul, iar Apa-i va învălui. Și tu...tu vei zâmbi, vei râde în hohote, apoi vei plânge și te va durea pentru că vei fi înțeles greșeala făcută.

Pentru că acolo unde se termină infinitul nu vei da de o persoană, vreun obiect s…