Treceți la conținutul principal

Ziua Femeii! Ziua cui?

Da, azi e ziua mea , azi se implineste secolul de cand aceasta zi a devenit una importanta pentru femeia romana. Azi am implinit o suta de ani de traditie, o suta de ani de respect! E ziua mea , a ta , a noastra a tuturor, indiferent de clasa ,etnie , rasa. Dar ziua mea e doar azi? Nu stiu cum se face dar mereu barbatii au de castigat de pe urma noastra. Sa luam spre exemplu aceasta zi devenita trend in materie de cadouri...noi (femeile, mamele, surorile, sotiile , bunicile , alea care stau si isi rup spatele muncind, crescand copii, facand kilograme de mancare si mentinandu-se atragatoare in acelasi timp ...ca na barbatul cere) primim atentie speciala de 1 martie, 8 martie , ziua noastra si rar ziua de nume ( in cazul in care suntem inzestrate cu asa ceva si avem norocul de iubiti care sa tina cont de ). Barbatii sunt cei mai fericiti, e simplu , femeia e satisfacuta de 3-4 ori pe an ( daca se intampla si astea, in cel mai nefericit caz 1data sau niciodata) cu lucruri simple de care noi chiar ne bucuram ... o floare , un martisor , o carte (deja cer prea mult), o prajitura. Suntem ieftine in ceea ce priveste natura noastra.
De cand am descoperit ce inseamna 8 martie si am inceput sa inteleg mersul acestui tren,care opreste destul de rar in gara numita 'RESPECT PENTRU FEMEIA DIN/DE LANGA MINE', am constatat cu stupoare ca peste 40% din barbatii casatoriti (de 10,15 ani, ba chiar si mai putin) uita brusc de aceste zile ca de...femeia e langa ei mereu, are grija de ei fara sa ceara nimic in schimb, li se pare ca e rasplatita in fiecare zi prin simplul fapt ca nu o inseala, nu pleaca noptile de acasa, nu se imbata 'prea din cale afara', etc. Asa ca uita de 8martie, uita de femeie, dar mereu isi amintesc de obiect ...

Pentru toate femeile care nu uita ca ziua lor e in fiecare zi si pentru mamele care rabda , sufera , plang , dar isi sterg lacrimile,nervii,ura si merg mai departe...LA MULTI ANI EROINELOR

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Antihrist

”Sunt EU! Când îmi calc pe suflet și fac să doară. Când nu mai scriu. Când aduc rațiunea în prim-plan ca să fac sufletul să tacă...și nu tace nici atunci. Antihrist sunt eu când nu mă las să plâng. Când nu ascult ce au rănile să-mi zică. Când mă pedepsesc pentru ceva ce nu am făcut niciodată, dar cineva a zis... Sunt eu când nu mă las să primesc iubire, a mea, a altora, a vieții” ...asta scriam pe 22.01.2022 și a rămas schiță până azi. E fascinant cum înainte să văd ce am scris, am spus prima propoziție by default.  Miriam e ANATEMA...am crezut multe vieți la rând și de aia Antihristul sunt eu. Pentru că mult timp, crezând că eu cred în Dumnezeu, l-am respins din inima mea și din ceilalți. Vorbeam acum ceva timp cu Maestrul meu și îi spuneam că nu-l pot numi Guru. ”Refuz, Maestre, să te numesc așa. Guru e doar Dumnezeu”. Și m-a întrebat ”Oare nu e asta o formă de sfidare a Lui?” Cred, Doamne. Ajută necredinței mele.  De antihrist fugim toți. Cine să-și asume Răul-Cel-Mai-Rău? ...

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....