Treceți la conținutul principal

Made in Dagenham



In anul 1968, la cea mai mare fabrica de automobile Ford din Europa lucrau 187 de femei, care executau la masinile de cusut husele din piele cu care erau acoperite banchetele si care isi desfasurau activitatea in conditii grele, fiind platite cu sume mult mai mici de bani decat cei 55.000 de angajati barbati. Atunci cand afla ca salariile le vor fi micsorate, angajatele fabricii din Dagenham - Anglia o insarcineaza pe Rita O'Grady sa le reprezinte interesele in cursul unei intrevederi cu patronatul si, incurajata de catre liderul de sindicat Albert si de catre colegele si prietenele ei Brenda, Monica, Sandra, Eileen si Connie, femeia care pana atunci se multumise cu statutul de sotie si mama devine promotoarea unei miscari de emancipare fara precedent, care are drept consecinta obtinerea de drepturi egale intre femei si barbati. Sustinute si de catre Lisa, sotia educata, inteligenta si stilata a unui director de la Ford si de catre secretarul de stat Barbara Castle, cusatoresele schimba un sistem despre care nimeni nu era pregatit sa admita ca este deficitar si injust si combat discriminarea sexuala.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință. Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Iluzia

Sunt zile în care doar ploaia contează. Purifică. Spală păcatele de care vrem să uităm. Face să nu se mai audă durerea lumii. Sunt clipe în care tunetul este singurul care mai reușește să treacă de zgomotul gândurilor care dau năvală neinvitate.  Ador furtuna! Pentru că vântul acela puternic este un iubit din vremuri de demult ce mă mai vizitează uneori. Mă sărută pe frunte și-mi aduce aminte că nu am rădăcini. Sunt doar iluzii.  Apoi mă trezesc la "realitate" și înghit în sec!