Treceți la conținutul principal

Stereotipuri despre femeile de succes

In timp ce barbatii aflati la carma unor companii sunt perceputi ca fiind personalitati complexe, femeilor puternice, aflate in aceleasi posturi, le sunt atribuite o serie de clisee (chiar de catre alte femei) menite sa le submineze autoritatea si importanta in cadrul companiei, scrie revista americana Forbes.
 
Potrivit cunoscutei publicatii de business, femei de succes, de la directorul general al FMI, Christine Lagarde pana la editorul sef al New York Times, Jill Abramson au vorbit despre stereotipurile cu care se confrunta reprezentantele sexului frumos care au la activ o cariera in afaceri. “Care este cliseul tau preferat legat de femeile puternice de astazi?” a fost intrebarea adresata de catre editorii Forbes Woman celor considerate la ora actuala modele feminine de succes.
 
Regina de gheata
 
Unul dintre cele mai cunoscute stereotipuri este cel legat de “inima de gheata”, duritatea  femeilor de succes, care “calca peste cadavre” pentru a ajunge acolo unde doreste. Cliseul “reginei ghetii” este unul extravagant, este de parere Halley Bock, CEO-ul al companiei de consultanta Fierce, citata de Forbes.
 
Reprezentarile culturale din filmele americane care au in rol principal executive ale marilor companii, creioneaza o imagine a femeilor de neclintit, sigure pe ele si de hotararile pe care le iau. “O femeie care nu arata pic de emotie si tine cu tot dinadinsul sa arate cat de profesionista este ea o face sa para de gheata si deloc feminina. Pentru multe femei, o astfel de imagine poate parea neorobila”, sustine Bock.
 
Mereu singura
 
Lector la prestigioasa Universitate Harvard, Olivia Fox Cabane subliniaza faptul ca perceptia puternica vizavi de faptul ca femeile preocupate de cariera, independente din punct de vedere financiar, ii intimideaza pe reprezentantii sexului masculin, renunta deseori la viata personala. Lucru care le influenteaza pe celelalte femei si le determina sa fie mai atente cu viata profesionala. Ba mai mult, acestea din urma sunt convinse ca puterea financiara le va aduce nefericirea pe plan personal, explica lectorul.
 
Chiar si acele femei care nu sunt neaparat interesate de un eventual mariaj se confrunta cu judecati aspre, si anume: barbatii sunt catalogati drept “burlaci”, in timp ce femeile sunt vazute “fete-batrane”.  
 
Duritatea impune respectul mult-tanjit
 
Prima femeie editor executiv a cotidianului american The New York Times, Jill Abramson poate fi considerata oricum, mai putin stereotipica. A facut cariera ca reporter de investigatii la The Wall Street Journal, iar mai tarziu a devenit director al ziarului britanic Times.
 
Originara din New York, jurnalista scrie in momentul de fata o carte despre caini, iar in ciuda complexitatilor, se confrunta zilnic cu apelative precum “dura” sau “schimbatoare”. Ce spune ziarista despre toate acestea? “Ca reporter de investigatii, am standarde inalte si o cale formidabila de a spune povesti, insa nu ma consider o persoana dificila, puternica.”
 
Slabiciunile trebuie anihilate
 
Presedinta Costa Rica, Laura Chinchilla, devenita prima femeie presedinte din lume, a declarat in cadrul unui interviu pentru revista Forbes ca societatea globala inca se adapteaza la ideea potrivit careia femeile de astazi vor sa devina din ce in ce mai puternice. Chinchilla crede ca cel mai persuasiv stereotip este faptul ca femeile sunt slabe, perceptie care stimuleaza dorinta tot mai multor femei de a-si depasi conditia, de a demonstra contrariul.

„Vedem succesul nu ca pe un rezultat al unei persoane, ci ca un rezultat al unei echipe. Este un mod diferit de a avea de-a face cu puterea, prost inteles ca fiind un fel de slabiciune”, explica Laura Chinchilla.
 
Pentru a le face fata barbatilor, femeile trebuie sa se comporte ca atare
Notiunea potrivit careia femeile puternice trebuie sa arate si sa conduca asemenea unor barbati o ingrijoreaza de-a dreptul pe una dintre cele mai importante femei din lume la ora actuala: directorul general al Fondului Monetar International (FMI), Christine Lagarde. Aceasta spune ca uraste ideea potrivit careia „trebuie sa arati ca un om de afaceri”. Lagarde admite ca uneori simte presiunea de a arata, de a se comporta „asa cum trebuie”, dar sustine deopotriva ca incearca sa schimbe lucrurile, sa nu devina „prea carierista”, noteaza Forbes.

Mai sensibile decat barbatii
 
Totodata, unul dintre cele mai „periculoase” stereotipuri in ceea ce priveste femeile aflate in pozitii de conducere este cel referitor la izbucnirile emotionale la care acestea sunt supuse uneori. In ciuda faptului ca modul de conducere al Secretarului Statelor Unite, Hillary Clinton este vazut ca fiind cool, media internationala deja s-a pronuntat: Hillary are momente in care cedeaza nervos.
 
La fel a fost catalogata si fostul CEO al Yahoo, Carol Bartz, frecvent criticata pentru limbajul „piperat”, vazut ca fiind o consecinta a faptului ca se lasa prada emotiile.

Impulsive, se las imfluentate de emotii cand trebuie sa ia decizii importante

„Nervozitatea exprima starea barbatilor, insa atunci cand femeile devin nervoase, suparate, ele sunt considerate mai putin competente”, spunea Young. Prima doamna a Americii, Michelle Obama a fost condamnata ca fiind „o femeie de culoare manioasa” in 2008, moment in care l-a sprijit pe sotul sau, actualul presedinte al SUA, in campania electorala.
 
Licentiata in drept, fosta absolventa a Universitatii Harvard si-a imbunatatit imaginea in mod constant, de cand a devenit tinta jurnalistilor de pretutindeni. Prima doamna a Americii este mai degraba cunoscuta pentru stilul vestimentar elegant, apreciat de designeri, decat pentru actiunile politice in care se implica. Michelle Obama pare sa-l lase mai degraba pe sotul sau sa faca ceea ce stie mai bine, si anume: sa conduca Statele Unite ale Americii.
 
Mai mult "diferite", mai putin "modele de urmat"
 
Femeile aflate in pozitii de conducere insumeaza la nivel global 16% din numarul de locuri din boardurile de conducere, conform statisticilor Forbes. In loc sa se preocupe sa caute sa echilibreze cumva balanta aflata in defavoarea lor, reprezentantele sexului frumos sunt percepute ca ajungand in astfel de posturi pe motive de “diversitate” si nu pe merite.
 
Fostul Secretar de stat american Condoleezza Rice era deseori singura femeie prezenta in incaperile de sedinte.
“Femeile sunt angajate pentru experienta si educatia lor, pentru aportul pe care il pot aduce companiei”, sustine Lynne Sarikas, director al centrului de cariera si MBA Northeastern University.

Majorete, nu antrenori

Billie Blair, presedintele si CEO-ul companiei Change Strategists, subliniaza faptul ca femeile atragatoare, percepute ca fiind feminine de catre cei din jur, sunt adesea considerate “majorete” si nu “antrenoare”. “Am auzit de curand un client spunand ca directoarea cu care tratase anterior era mai degraba <>”, spune Blair.
 
Articol preluat de pe : www.incont.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Antihrist

”Sunt EU! Când îmi calc pe suflet și fac să doară. Când nu mai scriu. Când aduc rațiunea în prim-plan ca să fac sufletul să tacă...și nu tace nici atunci. Antihrist sunt eu când nu mă las să plâng. Când nu ascult ce au rănile să-mi zică. Când mă pedepsesc pentru ceva ce nu am făcut niciodată, dar cineva a zis... Sunt eu când nu mă las să primesc iubire, a mea, a altora, a vieții” ...asta scriam pe 22.01.2022 și a rămas schiță până azi. E fascinant cum înainte să văd ce am scris, am spus prima propoziție by default.  Miriam e ANATEMA...am crezut multe vieți la rând și de aia Antihristul sunt eu. Pentru că mult timp, crezând că eu cred în Dumnezeu, l-am respins din inima mea și din ceilalți. Vorbeam acum ceva timp cu Maestrul meu și îi spuneam că nu-l pot numi Guru. ”Refuz, Maestre, să te numesc așa. Guru e doar Dumnezeu”. Și m-a întrebat ”Oare nu e asta o formă de sfidare a Lui?” Cred, Doamne. Ajută necredinței mele.  De antihrist fugim toți. Cine să-și asume Răul-Cel-Mai-Rău? ...

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....