Let Me Be Myself

  Mă gândesc la Moarte. Vrea să facem pace, dar eu nu pot să mă împac cu ea. O respect, dar nu empatizez... De 2 zile e lipită scai de mine, tot încearcă să îmi explice că nu e meseria pe care şi-ar fi dorit-o, dar îi era datoare Celui de Sus (chestii neîncheiate între Ei)...cu ce mă încălzeşte pe mine? Şi-ar dori tare mult să ne împăcăm. Aveam discuţii interminabile, filosofam despre orice, plângeam gândindu-ne fiecare la ale vieţii valuri, ne certam crunt când îi ceream socoteală despre viaţă. Ea mi-a dat prima lecţie dură când eram destul de mică, şi apoi a continuat ... "Ca să te călească!" spunea ea. Ei, aş! Nu m-au călit lecţiile astea nici până acum. Deşi lovitura e aceeaşi, durerea e de fiecare dată alta, parcă mai puternică, mai adâncă.... Azi aş vrea să mă lase în pace. Azi şi zilele ce vor veni. Să mă lase să descopăr Viaţa pe care am cam neglijat-o în ultimul timp, iar apoi...promit că ne-mpăcăm! 

Zâmbetul şi ochii... Ochii ăia verzi spre albaştrii prin care poţi vedea imperfecţiunea perfectă. Zâmbetul ăla de dimineaţa când ceasul îţi spulberă visele, dar îţi permite să mai zăboveşti pe patul plăcerilor carnale din care s-au înfruptat zeii cu câteva ore înainte. Zâmbetul de la amiază, când soarele te trimite la răcoarea, dar ai găsit-o deja încriptată pe faţa lui. Zâmbetul de la apus, când obosiţi după o zi plină, vă regăsiţi între cei 4 pereţi şi vă dedaţi ispitelor. Zâmbetul şi ochii şi mâna ta prin părul lui. Parfumul din haine şi cel de pe piele. Mâna ta în mâna lui. Linişte. Relaxare. Nepăsare. Extaz...

Vreau o lume mai bună. Vreau oameni care să înțeleagă iubirea și să o aplice. Vreau multă natură și mai puține betoane. Vreau aer curat și mai puțin poluat. Vreau copii frumoși, sănătoși, cu o percepție asupra vieții mult diferită de a celor de până acum...vreau să iubescă viața și Pământul așa cum noi nu am fost învățați. Vreau animale fericite, nu chinuite. Vreau o comunicare mai bună atât interumană cât și între om și ființele ce îl înconjoară. Vreau o lume altfel: mai interesată de inner self decât de outside world. Vreau meditație și nu agitație. Vreau calm și pace. Vreau un cer albastru, ploi torențiale și vânt puternic care să nu fie provocate de mâna omului distrugător. Vreau plante care să mă trateze, nu să fie tratate. Vreau o viață într-o casă eco. Vreau ca omenirea să părăsească lumea materială și să caute Paradisul, măcar în vis. Vreau să putem învinge Flyer Mind-ul care ne distruge ființa. Vreau să înțelegem că putem face minuni pentru că suntem parte a unui Univers c...

Nu știu dacă știu să scriu și cu toate astea continui să o fac. E Rudotel-ul meu aproape zilnic. Probabil că nu știu să scriu pentru mine, dar știu să vorbesc pentru alții. Și nu, nu mă cred nimeni și nimic, nu am nici o calitate în plus față de a voastră, poate doar am credință. Că ce? Nu știu! Fiecare e frumos în felul lui ciudat de a fi. Am să continui să scriu nu pentru voi, ci pentru mine, iar dacă vă veți regăsi într-un singur post de-al meu voi fi mulțumită. Dacă nu, îmi voi continua tratamentul până când voi uita de ce scriu! Good night!

- Hello Devil! - Hello child, how can I help you? - Remember when I was a little innocent girl and all my dreams were about saving the world? - Mmm...yeah...far into the past because luring you was the best thing I could do for Me and yourself. - You never stop reminding me that...It's different now! - How come? - I don't wanna save the world anymore. I wanna save myself! - Ooops, I didn't save you completely, silly me! And what's your plan? - I try to understand that I am made from stardust and pure water, a bit of love and a grain of divinity and loving and accepting myself is the best I can do. I cannot save the world if I am a broken peace of the puzzle! - Smart and impressive. Well, you see, you people don't like to bolster each other. You allege that love saves you but don't do anything about that. Your grievances driven me mad and the little old fellow up there, too. It's kind of a cumbersome situation! Wake up and leave and stop blaming...

 Am muzică în carne şi-n urechi pentru că tu ai renunţat să îmi mai cânţi şi trebuia să umplu locul cu ceva... Am uitat de noi! Am ajuns să ne uităm la poze şi să ne întrebăm când ne-am schimbat atât! Şi ne-am iubit, dar a trecut! Fluturii s-au transformat în pescăruşi ce doresc să cutreiere alte mări, în alte ţări, cu alte suflete pierdute, iar capul mi-e deja mult prea fixat pe umeri (deşi nu îmi amintesc când m-am ancorat...). Pământul nu ne mai fuge de sub picioare, nici măcar un cutremur nu îl mai poate mişca. Ne-am plictisit unul de altul, dar fiecare continuă să-şi joace rolul cu care s-a obişnuit căci deh...a te complace e mai uşor decât a căuta să ieşi din nisipul mişcător care ne-a legănat atâţia ani. Ironic, acum fiecare îşi descoperă noi hobby-uri, încercând uşor să se sustragă de la piesa jucată prost. Fiecare caută cu disperare aer, căci în locuinţa conjugală a devenit sufocant. Nemulţumirile sunt mascate prin dureri de cap, tristeţea îşi face loc pe canapea...

Dragi bărbaţi nu vă mai umflaţi în pene când iubita e geloasă având greşită impresie că vă şi iartă bullshiturile. Mai bine aţi cauta să gândiţi înainte să vorbiti, să vă recunoaşteţi gresala dupa ce aţi comis-o si să vă cereţi iertare. Ah, vă sfătuiesc să renunţaţi la ideea că ,făcând toate cele de mai sus, ea va da uitării supărarea. Ei bine, v-a mâncat undeva,acu' scarpinati-vă singuri!!! :D...enjoy the show!

Oare?

Şi când tocmai ai căpătat impresia că eşti în deplin control al sentimentelor tale şi că ştii totul despre tine, vine un oarecare X şi îţi dă cu firma în cap. Astfel se duc de râpă toate impresiile tale de autocunoaştere, sentimentele reale refulează, inima ta începe să se zbată disperată în toracele tău şi ochii tăi mijesc un lichid de mult uitat de tine. BLEAH!!! Ideea e alta... Mereu avem impresia că ştim noi că totul va fi aşa cum spunem. Şi ne ţinem în permanenţă portavocea după noi ca show-ul să fie complet, până într-o zi când rămânem fără de voce, aruncăm portavocea şi ne bucurăm de viaţa pe care am ignorat-o până atunci. Haideti să uităm de impresii care ne dictează - pe moment - acţiunile. Ne vom da seama ceva mai târziu că ne-am speriat degeaba de poveştile de groază, pentru că răul există doar în măsura în care îi permitem să exite, altfel...viaţa noastră poate deveni un basm!