Treceți la conținutul principal

În surdină



 Am muzică în carne şi-n urechi pentru că tu ai renunţat să îmi mai cânţi şi trebuia să umplu locul cu ceva...

Am uitat de noi! Am ajuns să ne uităm la poze şi să ne întrebăm când ne-am schimbat atât! Şi ne-am iubit, dar a trecut! Fluturii s-au transformat în pescăruşi ce doresc să cutreiere alte mări, în alte ţări, cu alte suflete pierdute, iar capul mi-e deja mult prea fixat pe umeri (deşi nu îmi amintesc când m-am ancorat...).

Pământul nu ne mai fuge de sub picioare, nici măcar un cutremur nu îl mai poate mişca. Ne-am plictisit unul de altul, dar fiecare continuă să-şi joace rolul cu care s-a obişnuit căci deh...a te complace e mai uşor decât a căuta să ieşi din nisipul mişcător care ne-a legănat atâţia ani.

Ironic, acum fiecare îşi descoperă noi hobby-uri, încercând uşor să se sustragă de la piesa jucată prost. Fiecare caută cu disperare aer, căci în locuinţa conjugală a devenit sufocant. Nemulţumirile sunt mascate prin dureri de cap, tristeţea îşi face loc pe canapea, iar evadarea bate la uşă.

Deja muzica se aude în surdină, nu mă mai încântă, lumânările nu mai au nici o conotaţie romantică, devenind obiecte de depozitat praful, iar parfumul tău nu mai spune nimic...căci noi am expirat!




This is for you, girl!

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință. Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe