Treceți la conținutul principal

În surdină



 Am muzică în carne şi-n urechi pentru că tu ai renunţat să îmi mai cânţi şi trebuia să umplu locul cu ceva...

Am uitat de noi! Am ajuns să ne uităm la poze şi să ne întrebăm când ne-am schimbat atât! Şi ne-am iubit, dar a trecut! Fluturii s-au transformat în pescăruşi ce doresc să cutreiere alte mări, în alte ţări, cu alte suflete pierdute, iar capul mi-e deja mult prea fixat pe umeri (deşi nu îmi amintesc când m-am ancorat...).

Pământul nu ne mai fuge de sub picioare, nici măcar un cutremur nu îl mai poate mişca. Ne-am plictisit unul de altul, dar fiecare continuă să-şi joace rolul cu care s-a obişnuit căci deh...a te complace e mai uşor decât a căuta să ieşi din nisipul mişcător care ne-a legănat atâţia ani.

Ironic, acum fiecare îşi descoperă noi hobby-uri, încercând uşor să se sustragă de la piesa jucată prost. Fiecare caută cu disperare aer, căci în locuinţa conjugală a devenit sufocant. Nemulţumirile sunt mascate prin dureri de cap, tristeţea îşi face loc pe canapea, iar evadarea bate la uşă.

Deja muzica se aude în surdină, nu mă mai încântă, lumânările nu mai au nici o conotaţie romantică, devenind obiecte de depozitat praful, iar parfumul tău nu mai spune nimic...căci noi am expirat!




This is for you, girl!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.