Treceți la conținutul principal

Meet your inner self!






Nu e nimic mai frumos decât iubirea. Acea iubire care acoperă toate problemele lumii şi care te face să uiţi de ego-ul care te trage mereu înapoi când eşti gata de o nouă aventură.

Faceţi un exerciţiu: închideţi ochii, imaginaţi-vă o scară luminoasă care pleacă de la picioarele voastre şi coboară într-o grădină superbă, plină de flori, copaci, păsări, soare. Priviţi în jur. Inspiraţi liniştea, frumuseţea, lumina, căldura. Ascultaţi susurul râului care curge în apropiere, ascultaţi cântecul păsărilor care zboară pe deasupra capului vostru. Atingeţi iarba, mirosiţi florile, intraţi în râu, lăsaţi-vă curăţaţi de griji, gânduri, angoase. Adunaţi energia din acel loc şi canalizaţi-o spre inimă. Transformaţi-o în iubire şi simţiţi cum devine din ce în ce mai mare. Împărţiţi-o celor din jur, oamenilor dragi, familiei, prietenilor, ţării, universului, fiinţelor luminoase care vă ghidează fiecare pas. Umpleţi-vă de bucurie şi expiraţi toate problemele cotidiene. Odihniţi-vă în acea grădină a sufletului cât aveţi nevoie, apoi uşor urcaţi pe scara luminoasă şi reveniţi în prezent.

E un exerciţiu pe care l-am învăţat de la hipnoterapeutul Ruxandra Bulzan şi pe care îl puteţi modifica după cum simţiţi. E un exerciţiu de relaxare şi sustragere din viaţa de zi cu zi, să-l numim "pauză pentru minte şi suflet". E calmant şi energizant, aşa că vă invit să-l încercaţi.

Vă îmbrăţişez.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.