Treceți la conținutul principal

S(o)are






Are nisip în păr, iar prin ochii ei vezi largul mării. Miroase a levănțică, aer și sare. N-are nume, doar litere care-i alcătuiesc o personalitate de drac care emană soare sau foc sau apă...nici eu nu știu!
Deși transparentă, rochia-i ascunde tot. Rochia și părul împletit în cozi de pește... Are un aer solemn, ca de regină. Zâmbește doar cu colțul ochilor și nu-i poți citi nimic în privire.

Ai sărutat vreodată Marea? Are buze din spumă și un gust dulce-acrișor, iar limba ușor sărată te face să nu te saturi niciodată.
Pe unde calcă lasă răni ce trec la primul soare, dar cicatricea rămâne până când sângele ți se transformă-n aer, oasele în sare și pielea-n levănțică uscată.

De-i vei zâmbi, o să te țină minte și o să te ascundă pe sub piele - acolo unde cerneala se-ntâlnește cu sufletul. Nu-i vorbi! Las-o să te privească și să-ți asculte gândurile purtate de nori. N-o atinge! Parfumul ei te va-mbăta oricum și va dansa cu fiecare particulă din corpul tău.

Las-o să fie așa cum e, n-o schimba, nu-i cere nimic, căci ”în sânge poartă o alchimie magnetică”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.