Treceți la conținutul principal

S(o)are






Are nisip în păr, iar prin ochii ei vezi largul mării. Miroase a levănțică, aer și sare. N-are nume, doar litere care-i alcătuiesc o personalitate de drac care emană soare sau foc sau apă...nici eu nu știu!
Deși transparentă, rochia-i ascunde tot. Rochia și părul împletit în cozi de pește... Are un aer solemn, ca de regină. Zâmbește doar cu colțul ochilor și nu-i poți citi nimic în privire.

Ai sărutat vreodată Marea? Are buze din spumă și un gust dulce-acrișor, iar limba ușor sărată te face să nu te saturi niciodată.
Pe unde calcă lasă răni ce trec la primul soare, dar cicatricea rămâne până când sângele ți se transformă-n aer, oasele în sare și pielea-n levănțică uscată.

De-i vei zâmbi, o să te țină minte și o să te ascundă pe sub piele - acolo unde cerneala se-ntâlnește cu sufletul. Nu-i vorbi! Las-o să te privească și să-ți asculte gândurile purtate de nori. N-o atinge! Parfumul ei te va-mbăta oricum și va dansa cu fiecare particulă din corpul tău.

Las-o să fie așa cum e, n-o schimba, nu-i cere nimic, căci ”în sânge poartă o alchimie magnetică”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Despre asumare și tainele ei

Tinere...mă faci să râd. Și nu că anii nu mi-ar permite, dar într-un oarecare fel am...alte priorități. Nu! Departe de mine a te face să crezi că tu n-ai fi una dintre ele căci, știm prea bine că ești creația Mea cea mai înaltă, însă, vezi tu, dacă ar fi să ascult tot ce-ți înflorește mintea, aș fi nevoit să deschid o piață de flori cât tot Universul. Ah, nu mă înțelege greșit...AUD TOT CE SPUI, doar că nu dau importanță. Știi...exact ca părinții care primesc remarci răutăcioase de la copiii lor, dar aleg să râdă de îndrăzneala lor.

A te ridica împotriva Mea, e cea mai bună dovadă că Mă simți! A Mă nega, e cea mai clară dovadă că te-am rănit...și-Mi pare rău...căci, nu ai înțeles de fapt lecția pe care încercam să ți-o ofer.

Da, ai Liber Arbitru. Da, ești capabil de cel mai strălucit bine  și cel mai dezastruos rău. Da, dragul Meu, ești făcut după chipul și asemănarea Mea, fapt ce te ridică la rangul de Dumnezeu, dar...ți-ai asumat vreodată asta? Așa...pe deplin? Cu responsabilitate,…

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.