Let Me Be Myself

Când noaptea neagră își va trece palma peste buzele tale, să știi că ochii ei te-au uitat. A plecat către Soare-Răsare să-și curețe aripile de cenușa cu care ai ars dragostea voastră.  Degeaba țipi! Auzul l-a lăsat în dormitor, acolo unde ai urlat prima dată la ea. Degeaba plângi! Sufletul i l-ai rupt în prea multe bucăți ca să te mai poată simți. Vrei să mori? Spânzură-te cu speranțele ei deșarte, ai grijă...au spini! Când primele raze ale soarelui îți vor arde pielea, să știi că pentru ea nu mai exiști. S-a scurs prin toți porii relația voastră și nicio altă rochie albă nu va spăla păcatul de a vă fi despărțit. Nici ura, nici durerea nu mai pot colora-n albastru cerul înnorat de regretele tale. Doar când Luna simte atingerea Soarelui, doar atunci, în acea miime de secundă, o mai poți revedea, ca într-un vis, dar nu transforma acea miime de secundă în viața ta...căci ea s-a stins!

Animalic vorbind, ai toate atuurile să faci parte din viața mea: zâmbești frumos, ai buze cărnoase, privirea ta pătrunde universul, iar rochia aia fără sutien e tot ce putea fi mai bun pe lume. Nu, serios, ai prieten? De fapt, ce vorbesc eu aici, și dacă ai avea oricum nu mi-ar păsa. Întrebarea corectă e: ai prietenă? Știu! Nu știi ce să spui, te tentează, parcă ai încerca, dar ți-e frică, hai să o lăsăm așaaaa că o să fie mai bine, dar cine știe, poate că odată și odată o să încerci de curiozitate, sau nu, vedeeeem, dar rămânem prieteni...Mhm! Stai fără grijă! Nu am să vin eu să-ți spun că viața e scurtă, că doar una avem, că trebuie să le încerci pe toate (de fapt nu trebuie, dar cică așa ar fi bine), că trăiește momentul și alte bullshituri de genul. Nooo...eu nu fac d'astea, my dear! Eu, posibil, te voi săruta și atât! Dacă ești sinceră cu tine s-ar putea să ți se pară o idee bună, sau nu...ideea e că, foarte probabil, mie o să-mi placă! Acu, dacă o să mai vrei, an...