Afară nu-i frig, nu ninge, e doar ceață, o ceață densă ce mă îmbracă din cap până-n picioare în alb, transformându-mă în mireasa Crăciunului...un Crăciun cu suflet gol și ochi de chihlimbar. Mi-am tăiat trandafirii din grădină ș-am făcut buchet din ei, pe jumătate ofiliți, pe jumătate înveseliți, și-oi pleca la colindat. Am aprins lumânări făcute de îngeri, poate poate voi zări drumul care să mă ducă la Fericire. Nu-i departe, doar că-ți trebuie un suflet deschis pentru a ajunge la ea și credință în povești cu zâne, pentru că totul e real! Când o să mă evapor din această lume, vântul o să-mi fie voal, iar ploaia rochie. Grindina-mi va duce cuvintele mai departe și le va bate în pielea celui care ascultă. Pentru că atunci când o să plec, realul va fi overrated, magia va trona și florile de iris vor dăinui veșnic.