Treceți la conținutul principal

As real as you and me





Afară nu-i frig, nu ninge, e doar ceață, o ceață densă ce mă îmbracă din cap până-n picioare în alb, transformându-mă în mireasa Crăciunului...un Crăciun cu suflet gol și ochi de chihlimbar. Mi-am tăiat trandafirii din grădină ș-am făcut buchet din ei, pe jumătate ofiliți, pe jumătate înveseliți, și-oi pleca la colindat.


Am aprins lumânări făcute de îngeri, poate poate voi zări drumul care să mă ducă la Fericire. Nu-i departe, doar că-ți trebuie un suflet deschis pentru a ajunge la ea și credință în povești cu zâne, pentru că totul e real!


Când o să mă evapor din această lume, vântul o să-mi fie voal, iar ploaia rochie. Grindina-mi va duce cuvintele mai departe și le va bate în pielea celui care ascultă. Pentru că atunci când o să plec, realul va fi overrated, magia va trona și florile de iris vor dăinui veșnic.


Comentarii

  1. An de an... Dar până când?

    Eminescu a scris poezia Glossa.

    Cei care o înţeleg, ştiu că defapt viaţa e o tragedie...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.