Treceți la conținutul principal

Ocupat! Încercați la următoarea.



Ai auzit? Cică dragostea nu se mai simte, se miroase. Da, da, miroase a oameni ocupați cu lucruri mai importante...Nu am descoperit ce înseamnă ”ocupați”, dar promit să te anunț când aflu. Îți dai seama?! E o noutate, vreau să încerc neapărat. E așa de...excentric încât toată lumea s-a abonat deja. Cum la ce? Păi la acest serviciu! Daaa, există un serviciu pentru așa ceva. Sunt oameni care te învață cum să iubești...cică la maxim. E ultima fiță. Pleacă oamenii isterizați de la muncă, își prelungesc pauza de masă, doar doar vor obține informația secretă. Ah...dar să nu-ți mai zic că sunt firme care au angajat traineri pentru așa ceva. Repet, fiiițăăă! Nu, trebuie să încerci! Știi cât de mișto e? Să-ți explic: mă trezesc de dimineață, el lângă mine...dormind, dau plapuma cât colo la o parte, sar din pat direct în papuci, fug la bucătărie dau o cană de cafea pe gât (uneori îi fac și lui), mă proptesc pe tocuri și ies pe ușă pentru minim 12 ore. Habar nu ai ce senzație e. Să nu știe nimic de tine, să nu știi nimic de el și cel mai tare....SĂ NU TE INTERESEZE. Dooooaaamnneeee. Trebuie să încerci, serios!
Colegele mele sunt disperate, vor mai mult, cer de muncă suplimentar, se mulțumesc să nu fie plătite, doar doar or obține dragoste extra...cică atunci când ajung acasă romance-ul e la cote înalte. Mă rog, sunt unele, dragele de ele, care nu au știut să aplice corect regula și au ajuns să se despartă, dar, ce mă interesează pe mine de ele, eu sunt ocupată-ocupată-ocupată cu dragostea. Da, mă laud, e așa frumos să iubești, ce contează pe cine sau cum sau când? Important e să o faci, iar cu cât ești mai ocupat/ă cu atât mai bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Iluzia

Sunt zile în care doar ploaia contează. Purifică. Spală păcatele de care vrem să uităm. Face să nu se mai audă durerea lumii. Sunt clipe în care tunetul este singurul care mai reușește să treacă de zgomotul gândurilor care dau năvală neinvitate.  Ador furtuna! Pentru că vântul acela puternic este un iubit din vremuri de demult ce mă mai vizitează uneori. Mă sărută pe frunte și-mi aduce aminte că nu am rădăcini. Sunt doar iluzii.  Apoi mă trezesc la "realitate" și înghit în sec!

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....