Let Me Be Myself

Tinere...mă faci să râd. Și nu că anii nu mi-ar permite, dar într-un oarecare fel am...alte priorități. Nu! Departe de mine a te face să crezi că tu n-ai fi una dintre ele căci, știm prea bine că ești creația Mea cea mai înaltă, însă, vezi tu, dacă ar fi să ascult tot ce-ți înflorește mintea, aș fi nevoit să deschid o piață de flori cât tot Universul. Ah, nu mă înțelege greșit...AUD TOT CE SPUI, doar că nu dau importanță. Știi...exact ca părinții care primesc remarci răutăcioase de la copiii lor, dar aleg să râdă de îndrăzneala lor. A te ridica împotriva Mea, e cea mai bună dovadă că Mă simți! A Mă nega, e cea mai clară dovadă că te-am rănit...și-Mi pare rău...căci, nu ai înțeles de fapt lecția pe care încercam să ți-o ofer. Da, ai Liber Arbitru. Da, ești capabil de cel mai strălucit bine   și cel mai dezastruos rău . Da, dragul Meu, ești făcut după chipul și asemănarea Mea, fapt ce te ridică la rangul de Dumnezeu, dar... ți-ai asumat vreodată asta? Așa... pe deplin ? ...

Există ceva în fiecare dintre noi care ne întoarce forțat la realitate. Și nu realitatea cu care suntem învățați, ci aceea pe care am uitat-o în cel mai întunecat cotlon al minții subconștiente. Există acolo amintiri de care suntem siguri că sunt șterse și emoții care se simt vag la acea întoarcere de cap care îți induce un deja-vu puternic. Există sentimente, atingeri, trăiri, chiar paradis și iad. E acel nivel la care ajungi abia când te pierzi complet, când renunți la tine, când singura scăpare conștientă e moartea. Moartea...supraconștientă...ca Nebunul cărților de tarot care stă cu capul în jos spânzurat de un picior...ca Odin care a ales să vadă lumea invers tocmai pentru a o vedea cum trebuie. Știi...sentimentul acela când ești la o răscruce de drumuri, fără destinație și riști. Arunci cu banul, tragi bățul mai scurt, îți faci o cruce, te rogi pentru un semn sau...îți asculți instinctul și...pășești. Nu te mai poți întoarce, poți însă ...avansa. Și începi să m...

Stai oleacă nu o gândi prea mult, e doar un titlu ca oricare... If we fall in love...we won't! Și nu pentru că we'll rise in love, my darling, ci pentru că (ne) iubim deja. Cum știm? Apropie-ți palmele, du-le în dreptul inimii și simte căldura. Închide ochii, inima ta e universul, palmele tale sunt dragostea infinită care îți oferă necondiționat ceea ce ești deja și știi, nu-i așa? Simte cu toate simțurile tale active, cum este să fii copleșit de plinătate. Taci, căci în tăcere auzi glasul universului care îți spune despre cum a fost creată lumea. Deja expresia îți e mai luminoasă și asta doar de la un gând care zburdă în imaginar ca pletele unei femei peste zâmbetu-i carismatic... And what if we fall in love?

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință. Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Când ți-ai propus să vii pe lume, te-ai gândit în ce te bagi? Sau ai pus sufletul în ștreang și ți-ai văzut de zbor? Să trăiești înseamnă să îți tai bucăți din tine zilnic, în ideea construirii unui alt EU care niciodată nu se va arăta pentru că să trăiești, de fapt, este o iluzie! Pleonasmul realității ”adevărate” nu se află acolo! Când ți-am bătut la ușă eram reală sau un vis? Așa și despre adevăruri nestrămutate. Dacă îți pui credința în îngeri, dar și în djinni o să realizezi că la fel de reali sunt și Khodamii. Învață să percepi realitățile și crede!

Ș șșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută. A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască, A nefireștii  reîntoarceri. Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui De o povară ireală? Fetițo, hai, dansează goală! Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele Ce marea toată-ți vor descrie Prin lunga țesătură-n ie Ce-și are magica ei vrie. Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi! Căci când visezi totu-i real.