Despre cum mintea ne joacă feste

Fix când am crezut că m-am vindecat, ai reapărut...şi buba a început să supureze din nou.

Mintea e cea mai mare curvă. Se gudură pe lângă tine, îşi deschide picioarele, îşi descoperă sânii, te îmbată, te face să crezi că iubeşti, o părăseşti, îţi lasă o perioadă să te acomodezi, apoi îţi spune că nu poate trăi fără tine şi aşa continuă jocul până când o iei de-a dreptul razna, iei un pistol şi îi zbori creierii...sau îţi zbori creierii...
Cea mai mare provocare a tuturor timpurilor este să îţi faci mintea să tacă. Bate-ţi joc de ea, se va simţi rănită şi îţi va intoarce spatele (Good!), umileşte-o, pentru moment va fi şocată apoi va reîncerca apoi va renunţa (Very Good!), ignor-o va fi rana cea mai adâncă (Die Bitch!). Pe lângă acest tratament (inuman ar spune unii) adăugaţi meditaţie, muzică de relaxare şi un tratament cu adrenalină.

Dar nu uitaţi, mintea e PERVERSĂ!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Antihrist

”Sunt EU! Când îmi calc pe suflet și fac să doară. Când nu mai scriu. Când aduc rațiunea în prim-plan ca să fac sufletul să tacă...și nu tace nici atunci. Antihrist sunt eu când nu mă las să plâng. Când nu ascult ce au rănile să-mi zică. Când mă pedepsesc pentru ceva ce nu am făcut niciodată, dar cineva a zis... Sunt eu când nu mă las să primesc iubire, a mea, a altora, a vieții” ...asta scriam pe 22.01.2022 și a rămas schiță până azi. E fascinant cum înainte să văd ce am scris, am spus prima propoziție by default. Miriam e ANATEMA...am crezut multe vieți la rând și de aia Antihristul sunt eu. Pentru că mult timp, crezând că eu cred în Dumnezeu, l-am respins din inima mea și din ceilalți. Vorbeam acum ceva timp cu Maestrul meu și îi spuneam că nu-l pot numi Guru. ”Refuz, Maestre, să te numesc așa. Guru e doar Dumnezeu”. Și m-a întrebat ”Oare nu e asta o formă de sfidare a Lui?” Cred, Doamne. Ajută necredinței mele. De antihrist fugim toți. Cine să-și asume Răul-Cel-Mai-Rău? ...

Citiți mai multe

Într-un alt univers

Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă. Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea. Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă. Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată. Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Citiți mai multe

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât. Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....

Citiți mai multe

Let Me Be Myself

Faceți căutări pe acest blog