Treceți la conținutul principal

Fiecare cu basmul lui

Sau ei, mai corect era "Fiecare cu basmul ei" pentru că noi suntem cele care visăm la Feţi-Frumoşi călare pe cai...cai putere de preferat, iar dacă acei cai sunt aranjaţi pe 2 roţi, parcă parcă basmul nostru capătă culoare.

Mda...lăsând la o parte acest aspect puţin important (pe bune!), revin la visele noastre.
Am fost ieri la Fast&Furious 6, da ştiu, că nu are nici o legătură cu titlul, dar aveţi puţintică răbdare. La un moment dat într-un puseu de dragoste neţărmurită unul dintre personajele principale sare în gol să îşi salveze iubita de la moarte. Nu e tocmai evident, dar în acel moment, toată sala a aplaudat. Şi de acolo a (re)început totul.

Dragi bărbaţi, problema noastră a femeilor este că (UNELE) visăm la astfel de situaţii dramatico-senzaţionale. Da suntem prostuţe, când nu apreciem că voi ne luaţi buchete de trandafiri, sau când ne cumpăraţi cercei (deşi acasă mai avem încă enşpe mii de perechi) sau mai ştiu eu ce. Voi nu înţelegeţi că nu suntem chiar atât de complicate pe cât ne credeţi. Visăm la acel bărbat care să facă totul pentru noi, lângă care să ne simţim acasă, la pieptul căruia să ne simţim protejate. Vrem să ne faceţi cadouri ca să ne demonstraţi că ne iubiţi, dar mai mult vrem să vedem dragostea aia cum vă iese prin pori.

E destul de "amuzantă" ideea de a îţi sacrifica propria viaţă pentru a salva persoana iubită pentru că voi nu prea sunteţi în stare de astfel de gesturi. Sunteţi mici şi egoişti (că doar sunteţi nişte copii un pic mai mari, nu?). Dar nouă ne place. Nu vă uitaţi ciudat când în astfel de momente aplaudăm (cum a fost în cazul filmului de aseară) sau ne bufneşte plânsul sau oftăm. Astea suntem.Avem nevoie de dragostea asta uneori chiar dusă la extrem (acum nu vă apucaţi să vă aruncaţi de pe balconu bunicii ca să ne demonstraţi câte-n lună şi în stele....decât dacă nu cumva noi suntem agăţate de vreo liana de pe acolo :)) :D).

O să spuneţi că vrem prea multe. Nu e chiar aşa. Vrem dragoste, avem nevoie de dragoste pentru că şi noi dăm cât cuprinde. Să spunem că noi femeile suntem visătoare, iar voi bărbaţii sunteţi realişti. Hai să le îmbinăm frumos ca să iasă un perfect!

Comentarii

  1. Prost exemplu,prea aberant si ireal,deja trebuie sa citez din (toate_s la fel)
    "Vrei diamante ia calmante du-te si sapa
    Vrei perle dezbraca-te du-te si inoata"

    Vreti prea multe ,deasta nu o sa ajungeti in veci fericite..

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda...uneori ne place sa ne complicam existenta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Antihrist

”Sunt EU! Când îmi calc pe suflet și fac să doară. Când nu mai scriu. Când aduc rațiunea în prim-plan ca să fac sufletul să tacă...și nu tace nici atunci. Antihrist sunt eu când nu mă las să plâng. Când nu ascult ce au rănile să-mi zică. Când mă pedepsesc pentru ceva ce nu am făcut niciodată, dar cineva a zis... Sunt eu când nu mă las să primesc iubire, a mea, a altora, a vieții” ...asta scriam pe 22.01.2022 și a rămas schiță până azi. E fascinant cum înainte să văd ce am scris, am spus prima propoziție by default.  Miriam e ANATEMA...am crezut multe vieți la rând și de aia Antihristul sunt eu. Pentru că mult timp, crezând că eu cred în Dumnezeu, l-am respins din inima mea și din ceilalți. Vorbeam acum ceva timp cu Maestrul meu și îi spuneam că nu-l pot numi Guru. ”Refuz, Maestre, să te numesc așa. Guru e doar Dumnezeu”. Și m-a întrebat ”Oare nu e asta o formă de sfidare a Lui?” Cred, Doamne. Ajută necredinței mele.  De antihrist fugim toți. Cine să-și asume Răul-Cel-Mai-Rău? ...

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....