Treceți la conținutul principal

Fiecare cu basmul lui

Sau ei, mai corect era "Fiecare cu basmul ei" pentru că noi suntem cele care visăm la Feţi-Frumoşi călare pe cai...cai putere de preferat, iar dacă acei cai sunt aranjaţi pe 2 roţi, parcă parcă basmul nostru capătă culoare.

Mda...lăsând la o parte acest aspect puţin important (pe bune!), revin la visele noastre.
Am fost ieri la Fast&Furious 6, da ştiu, că nu are nici o legătură cu titlul, dar aveţi puţintică răbdare. La un moment dat într-un puseu de dragoste neţărmurită unul dintre personajele principale sare în gol să îşi salveze iubita de la moarte. Nu e tocmai evident, dar în acel moment, toată sala a aplaudat. Şi de acolo a (re)început totul.

Dragi bărbaţi, problema noastră a femeilor este că (UNELE) visăm la astfel de situaţii dramatico-senzaţionale. Da suntem prostuţe, când nu apreciem că voi ne luaţi buchete de trandafiri, sau când ne cumpăraţi cercei (deşi acasă mai avem încă enşpe mii de perechi) sau mai ştiu eu ce. Voi nu înţelegeţi că nu suntem chiar atât de complicate pe cât ne credeţi. Visăm la acel bărbat care să facă totul pentru noi, lângă care să ne simţim acasă, la pieptul căruia să ne simţim protejate. Vrem să ne faceţi cadouri ca să ne demonstraţi că ne iubiţi, dar mai mult vrem să vedem dragostea aia cum vă iese prin pori.

E destul de "amuzantă" ideea de a îţi sacrifica propria viaţă pentru a salva persoana iubită pentru că voi nu prea sunteţi în stare de astfel de gesturi. Sunteţi mici şi egoişti (că doar sunteţi nişte copii un pic mai mari, nu?). Dar nouă ne place. Nu vă uitaţi ciudat când în astfel de momente aplaudăm (cum a fost în cazul filmului de aseară) sau ne bufneşte plânsul sau oftăm. Astea suntem.Avem nevoie de dragostea asta uneori chiar dusă la extrem (acum nu vă apucaţi să vă aruncaţi de pe balconu bunicii ca să ne demonstraţi câte-n lună şi în stele....decât dacă nu cumva noi suntem agăţate de vreo liana de pe acolo :)) :D).

O să spuneţi că vrem prea multe. Nu e chiar aşa. Vrem dragoste, avem nevoie de dragoste pentru că şi noi dăm cât cuprinde. Să spunem că noi femeile suntem visătoare, iar voi bărbaţii sunteţi realişti. Hai să le îmbinăm frumos ca să iasă un perfect!

Comentarii

  1. Prost exemplu,prea aberant si ireal,deja trebuie sa citez din (toate_s la fel)
    "Vrei diamante ia calmante du-te si sapa
    Vrei perle dezbraca-te du-te si inoata"

    Vreti prea multe ,deasta nu o sa ajungeti in veci fericite..

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda...uneori ne place sa ne complicam existenta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.