Basmele, bată-le vina...ne dau ocazia să visăm la irealităţi. Să visăm la iubirea perfectă care, stând strâmb şi judecând drept, NU EXISTĂ din simplul motiv că perfect pentru mine poate să fie imperfect pentru tine. Perfecţiunea e subiectivă!
Ni se citesc poveşti cu prinţese închise în turn, salvate de fii rătăcitori, iar când intrăm într-o relaţie, vrem să fie ca la carte...cartea altuia, uitând că avem propria noastră agendă de scris! Şi cine ştie...poate într-o zi o să ajungă Bestseller :)
Eu am căutat perfectul, până mi-am dat seama că de fapt mă îndepărtează de la imaginea de ansamblu. M-am agăţat atât de puternic de teoria incompatibilităţii, încât orice lucru mărunt mă făcea să gândesc că într-o zi totul se va rupe că deh...lui îi place cu sare, iar mie nu. Mă educ şi e greu pentru că sunt un om care nu are răbdare...au alţii cu mine, în schimb şi trebuie să le mulţumesc pentru asta.
Ambiţiile în relaţiile de dragoste sau de familie, nu au ce căuta. Pentru că indiferent cât de "necondiţionat" priveşti iubirea pe care ţi-o poartă omul de lângă tine, la un moment dat totul se va reduce la "am obosit să lupt singur"
Toti ne creionam modele despre cum ar trebui sa fie, bazate pe modele din societate, modele din jurul nostru, carti, TV...basmele de care aduci aminte.
RăspundețiȘtergereCand te loveste cu adevarat iubirea aia adevarata toate astea n-o sa mai conteze, cum zice intelepciunea facebookiana, daca o sa-l placi nu neaparat pentru ca e frumos, pentru bani/cariera si n-o sa stii sa raspunzi la intrebarea "De ce iti place atat de mult?" cu toate nepotrivirile lui, poate atunci e timpul sa stii ca e intr-adevar dragoste.
Si apoi totul e o arta a compromisului, oamenii se schimba in timp, in 7 ani toate celulele din corp sunt altele, planurile pe care le faci in prezent sunt ajustate si ele mereu si mereu, trebuie tot timpul sa "joci" acest joc si sa te adaptezi. Nimic nu e fix, la fel cum un filozof al antichitatii vroia un punct fix pentru a rasturna universul, la fel am aflat de la alti intelepti ca echilibrul este dinamic, nimic nu este static, totul e in miscare.
Îmi place cum gândești...trebuie să stăm de vorbă :D
ȘtergereEh,am vorbit noi destul, acum tu traiesti propriile povesti de dragoste si la un moment dat poate o sa stii care e filozofia ta de viata privind acest mare deziderat, iubirea.
ȘtergereSe vede si din blog ca ai alte subiecte, alta trairi, un blog pornit despre feminism are acum mai multe articole despre alte "trairi" :)
O femeie "desteapta" lasa sentimentele deoparte si se axeaza pe nevoile ei personale asupra individului,atat ca aspect fizic cat si profesional,stie sa joace pe degete si sa mixeze tot, astfel sa nu se ataseze prea mult si sa stoarca fiecare gram din acel om de dragoste,iar dupa ce i-a ajuns il lasa uscat si isi vede de drum.Asa ar fi normal. Dragostea in ziua de azi e prea mainstream.
RăspundețiȘtergereFemeia aia desteapta se numeste in engleza "soulless bitch"! :)) E usor sa ajungi asa, la fel cum si barbatii ajung niste porci dupa unele dezamagiri.
RăspundețiȘtergerePartea grea e tocmai sa cauti sa ai parte si de iubire, sa le imbini armonios pe toate, nu sa vampirizezi barbatii si sa-ti faci plinul!:))
Ce ti-e si cu femeile astea! Niste sensibile! =))
Iubirea asta se aseamănă cu titulatura de ”Anonim”...o simțim, dar nu știm de unde vine. :)))
RăspundețiȘtergerePS. A fi ”soulless bitch” devine obositor la un moment dat, așa că nu e o carte pe care să o joci de prea multe ori decât dacă doar asta ți-a mai rămas în mânecă :)