Treceți la conținutul principal

În tine, Tu!

Am murit de mii de ori până acum, şi de fiecare dată...în braţele tale. Îmi doresc ca, atunci când inevitabilul se va întâmpla, să părăsesc lumea exact aşa...pentru că ştiu sigur că  Moartea se va simţi intimidată şi îmi va oferi răgazul să-ţi spun că revederea va fi cea mai dulce.

M-am transpus în sute de culori de fiecare dată când degetele tale îmi străpungeau pielea pentru că epidermele noastre crează un proces de electrizare ireal.

Te-am regăsit în ochii lui albaştrii. Te-am aflat în parfumul celuilalt. Mi-ai zâmbit pe sub pletele şatene ale celui făr-de-nume. Mă întreb câţi de "Tu" voi întâlni în viaţa asta şi câţi de "Te iubesc" îmi vor da peste cap demnitatea şi orgoliul.

E un "Tu" în fiecare persoana care m-a răscolit emoţional. A fost un "Tu" la 16 ani, apoi la 19 şi la 24. Va fi un "Tu" când se va fi auzit un mare "Da", un "Tu" la primul scâncet şi de preferat acelaşi "Tu" în momentul în care un pumn de ţărână îmi va lovi locaşul etern.

Vreau să cred că dragostea rămâne aceeaşi. Că "pe ăla l-am iubit mai mult" se transformă în "iubesc ş-am mai iubit", iar "nu pot trăi fără el" accede spre "timpul le rezolvă pe toate, iar dragostea le vindecă".



Vă doresc tuturor să vă găsiţi liniştea interioară.






Comentarii

  1. Toate aceste intrebari isi vor gasi raspunsul si se va face liniste in mintea ta atunci cand raspunsul va fi intr-adevar "DA". Trebuie in viata doar sa fim sinceri si sa vedem daca acel "DA" este un "da" hotarat sau e doar o situatie pasagera care ni se pare noua ca e buna. Daca ar fi cu adevarat buna mintea ar tacea si confortul dat de o inima care iubeste face toate aceste intrebari inexistente.
    Nimeni nu a fost atat de norocos sa gaseasca repede convingerea ca a gasit acel "DA". Cam toti trebuie sa gasim raspunsul asta odata cu trecerea anilor si a experientelor/relatiillor traite.
    Pare complicat cu cat avansezi dar apoi totul se reduce iar la simplitate, raspunsurile vin, doar trebuie sa fii capabil sa recunosti cand te opresti, cand ai gasit, cand totalitatea "calitatilor" celuilalt e de-ajuns pentru tine. Lucruri care se schimba si ele de-a lungul vietii.
    Traieste, experimenteaza, clarifica-ti. Dar sa nu ajungi sa il enumeri pe cel de la 16,19,24,27,29,32 si sa nu iti mai fie nimic de-ajuns niciodata.
    Raspunsurile vin tot din interior. Daca te uiti la el cu privirea aia tampa de indragostit, daca cand te suna iti poate "auzi" zambetul si vocea ta exprima iubire desi rosteste niste lucruri banale, daca treci pe langa alti presusi alti "pretendenti" si nici nu-i vezi, daca primesti un mesaj si iti creste pulsul doar stiind ca e de la el, poate atunci iti dai seama ca te-ai indragostit. Si in interior o sa fie o pace deplina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dreptate. Îţi mulţumesc pentru acest mesaj plin de învăţăminte. Sper, din suflet, să nu ajung în acel punct despre care vorbeşti în paragraful 4.

      O zi minunată îţi doresc, Anonimule :).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Antihrist

”Sunt EU! Când îmi calc pe suflet și fac să doară. Când nu mai scriu. Când aduc rațiunea în prim-plan ca să fac sufletul să tacă...și nu tace nici atunci. Antihrist sunt eu când nu mă las să plâng. Când nu ascult ce au rănile să-mi zică. Când mă pedepsesc pentru ceva ce nu am făcut niciodată, dar cineva a zis... Sunt eu când nu mă las să primesc iubire, a mea, a altora, a vieții” ...asta scriam pe 22.01.2022 și a rămas schiță până azi. E fascinant cum înainte să văd ce am scris, am spus prima propoziție by default.  Miriam e ANATEMA...am crezut multe vieți la rând și de aia Antihristul sunt eu. Pentru că mult timp, crezând că eu cred în Dumnezeu, l-am respins din inima mea și din ceilalți. Vorbeam acum ceva timp cu Maestrul meu și îi spuneam că nu-l pot numi Guru. ”Refuz, Maestre, să te numesc așa. Guru e doar Dumnezeu”. Și m-a întrebat ”Oare nu e asta o formă de sfidare a Lui?” Cred, Doamne. Ajută necredinței mele.  De antihrist fugim toți. Cine să-și asume Răul-Cel-Mai-Rău? ...

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....