Treceți la conținutul principal

Picături de ambră arsă

Suntem defecţi...cu toţii, deşi în noi zace un strop de perfecţiune.
Ironic, nu? Şi ireal!

Ne aprindem beţişoare parfumate să ne purifice...însă noi ne purificăm doar simţurile, căci prin vene tot noroi curge.

Mergem la rugăciune pentru a ne purifica sufletul...însă mintea zburdă zglobie pe tărâmuri păcătoase.

Postim să ne purificăm trupul, dar dorinţa e mai aprigă....devastatoare!

Medităm pentru a ne afunda în cunoaşterea uitată, dar ne trezim cu nevoia de a muşca din lumesc. O gură şi-nc-o gură până când sentimentul de saţietate e dat la o parte de cel de "prea plin" ...şi dă pe afară.

Siddhartha a refuzat învăţătura lui Gautama Buddha pentru că a vrut să descopere singur ceea ce unul dintr-un miliard a reuşit...pacea absolută, armonia deplină.

Ceea ce înveţi lângă un maestru poţi învăţa singur într-un bordel. Învăţătura te luminează, dar nu te înalţă.

Călătoria corectă este cea în tine însuşi, nu în lume! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Iluzia

Sunt zile în care doar ploaia contează. Purifică. Spală păcatele de care vrem să uităm. Face să nu se mai audă durerea lumii. Sunt clipe în care tunetul este singurul care mai reușește să treacă de zgomotul gândurilor care dau năvală neinvitate.  Ador furtuna! Pentru că vântul acela puternic este un iubit din vremuri de demult ce mă mai vizitează uneori. Mă sărută pe frunte și-mi aduce aminte că nu am rădăcini. Sunt doar iluzii.  Apoi mă trezesc la "realitate" și înghit în sec!

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....