Treceți la conținutul principal

Cum se simte succesul?



Știu cum e... Stai liniștit și...respiră. Exaaact! Inspiră tooot aerul pe care îl ai la dispoziție. Expiră toate emoțiile care te țin pe loc. Repetă! Nu nu, nu te opri. Crezi că e atât de ușor? Keep doing that. Keep searching for yourself. Keep climbing. Keep falling and try again. Keep the want forget the need. Rise up above your egotistic self.

Ridică-te și umblă...cum altfel ajungi la scopul obiectivelor tale!?

Vezi tu...lucrul cel mai important care te ajută să crești, este obstacolul care te-a făcut să cazi. Simte pământul, simte pietrele cum ți-au zdrelit pielea, zâmbește, mulțumește-i și, exact cum pielea se vindecă atât de repede pe cât are nevoie, ridică-te mai încrezător în forțele tale. Uită-te în jos doar ca să vezi de unde ai plecat, altfel privește înainte. Înainte și în sus. Iar când vei mai întâlni un obstacol repetă... Curios cum ai ajuns în vârful muntelui deja, nu? E frumoasă priveliștea?

Bun și de aici, mă întrebi... De aici, înainte și tot mai sus! Primul munte a fost mai greu de urcat, exact ca primul obstacol depășit. Hmm...de aici începe distracția, începi să vrei mai mult pentru că ai văzut ce bine se simte, ce fabulos e peisajul de acolo de sus, ce curat  miroase aerul și ce...puternic ești, nu-i așa?

Secretul e să nu te oprești. Nici măcar o secundă, decât dacă implică vreo imagine demnă de pozat și pus la capitolul ”amintiri”. Strânge cât mai multe și apoi împărtășește-le cui vrei tu. Aruncă-le în lumea largă. 

Lasă-i pe oameni să se inspire. Privește-i cum cuceresc munții vieții lor și zâmbește. You did a great job.


Repeat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.