Treceți la conținutul principal

Documentar si Sociologie

Buuun , am gasit zilele astea in inboxul meu prin care de obicei bate vantul, un link, plictisita de linkuri ce ma directioneaza automat spre porcarii,, l-am ignorat,dar nu l-am sters deoarece era de la o buna prietena. In cele din urma, dupa ce plictisul a atins cote maxime am zis ca trebuie sa dau totusi un click (ma simteam ca o protagonista a Big Brotherului, simtind ca prietena in cauza are o camera cu care ma urmareste si imi va interzice sa fac dush daca nu ma uit la clip) si mare imi fu mirarea cand am descoperit urmatoarele :



Mda, este un documentar teribil de dureros despre problema femeilor din Africa. Sunt transformate in jucarii sexuale fara sa fie intrebate, se pare ca soldatii au impresia ca sunt noii dumnezei si au drept de viata , de moarte , de viol , de abuz de orice fel asupra acestor biete femei si asupra copiilor lor, ca de ... e simplu sa omori un copil in fata propriei sale mame violate! E dureros de tragic si e si mai dureros de actual! Va recomand sa il  vedeti, totusi!

Tot pe mail si tot de la aceeasi prietena am primit urmatorul studiu :
Puterea unei virgule
    În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în
care erau în mod egal femei şi barbaţi i s-a dat un text şi
însărcinarea să aşeze în cadrul acelui text o virgulă.
  
Textul era:
  "Dacă barbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge
în patru labe ."
  Toţi bărbaţii au aşezat virgula după cuvântul "are".
  Toate femeile au aşezat virgula după cuvântul "femeia".

Semnat : O femeie dintr-o mie , dintr-a mia lume a barbatilor

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.

Despre tine, iubitule!

Azi nu e despre tine, iubitule. Despre tine sunt toate secundele. Azi nu este despre iubire sau pace pentru că acestea 2 sunt rivale de la începuturile pământului. De fapt, despre ele nu va fi nicicând. Vrei să înlocuim celebrul ”lasă-mă în pace” cu plictisitorul și absurdul ”iubește-mă în pace”? Nu! Eu vreau să nu mă iubești în pace, eu vreau să mă sfâșii așa cum sfâșii eu parfumul de pe hainele tale. Vreau să mă mistui așa cum focul din grădina vecinilor mistuie copacii și iarba, adică viața. Și știi de ce? Pentru că a iubi este departe de a da viață, e o armă nucleară care o amenință.

Vezi tu, azi am spus că nu e despre tine, iubitule, dar e! E despre tot ce nu mai poți să faci pentru că  ești departe. Și mai e despre tot ce poți să faci fiind departe: înalță-te, iubește, zboară! Ai încredere!

Arta visatului

Șșșș...închide ochii și ascultă cum inima vorbește mută.
A obosit să irosească suflarea preadumnezeiască,
A nefireștii  reîntoarceri.
Credeai că dacă vei iubi, chiar grabnic te vei mântui
De o povară ireală?
Fetițo, hai, dansează goală!
Și-n dansul tău legat de stele îți vei găsi vise de iele
Ce marea toată-ți vor descrie
Prin lunga țesătură-n ie
Ce-și are magica ei vrie.
Închide ochii când dansezi, când țeși, când zbori, nu când visezi!
Căci când visezi totu-i real.