Treceți la conținutul principal

Documentar si Sociologie

Buuun , am gasit zilele astea in inboxul meu prin care de obicei bate vantul, un link, plictisita de linkuri ce ma directioneaza automat spre porcarii,, l-am ignorat,dar nu l-am sters deoarece era de la o buna prietena. In cele din urma, dupa ce plictisul a atins cote maxime am zis ca trebuie sa dau totusi un click (ma simteam ca o protagonista a Big Brotherului, simtind ca prietena in cauza are o camera cu care ma urmareste si imi va interzice sa fac dush daca nu ma uit la clip) si mare imi fu mirarea cand am descoperit urmatoarele :



Mda, este un documentar teribil de dureros despre problema femeilor din Africa. Sunt transformate in jucarii sexuale fara sa fie intrebate, se pare ca soldatii au impresia ca sunt noii dumnezei si au drept de viata , de moarte , de viol , de abuz de orice fel asupra acestor biete femei si asupra copiilor lor, ca de ... e simplu sa omori un copil in fata propriei sale mame violate! E dureros de tragic si e si mai dureros de actual! Va recomand sa il  vedeti, totusi!

Tot pe mail si tot de la aceeasi prietena am primit urmatorul studiu :
Puterea unei virgule
    În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în
care erau în mod egal femei şi barbaţi i s-a dat un text şi
însărcinarea să aşeze în cadrul acelui text o virgulă.
  
Textul era:
  "Dacă barbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge
în patru labe ."
  Toţi bărbaţii au aşezat virgula după cuvântul "are".
  Toate femeile au aşezat virgula după cuvântul "femeia".

Semnat : O femeie dintr-o mie , dintr-a mia lume a barbatilor

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Într-un alt univers

 Într-un alt univers mă ții de mână și-mi spui că frica nu există. Că totul e o iluzie și că atât timp cât vei trăi nimic nu o să mă atingă.  Într-un alt univers îmi spui că mă iubești, îmi iei fața în mâini și mă săruți pe frunte. Mă iei cu tine în munții pe care îi iubești atât și mă înveți să ascult natura. Să nu mă tem de ea, ci să mă regăsesc în ea.  Într-un alt univers cântăm împreună - eu cu vocea, tu la chitara rece de care nu te desparți niciodată. Cântăm și râdem până dimineața și apoi mergem să cutreierăm pajiștile acelea frumoase de mai sus de casă.  Într-un alt univers ești tot ce fetița din mine și-ar fi dorit vreodată.  Până atunci învăț să trăiesc în acesta...

Iluzia

Sunt zile în care doar ploaia contează. Purifică. Spală păcatele de care vrem să uităm. Face să nu se mai audă durerea lumii. Sunt clipe în care tunetul este singurul care mai reușește să treacă de zgomotul gândurilor care dau năvală neinvitate.  Ador furtuna! Pentru că vântul acela puternic este un iubit din vremuri de demult ce mă mai vizitează uneori. Mă sărută pe frunte și-mi aduce aminte că nu am rădăcini. Sunt doar iluzii.  Apoi mă trezesc la "realitate" și înghit în sec!

Burn the Witches

Masculinul din viața mea de acum câțiva ani m-a întrebat pe un ton ironic - ”și tu tot pe vrăjitorii ca toate femeile din familia ta?”. Nu era numai ironie acolo, era și multă respingere spre ură. Iar ura înseamnă neacceptare de sine! Lipsa iubirii ne aruncă în întunericul cel mai adânc al propriului suflet. E un mit al lui Sisif reinventat. Te învârți într-un cerc unde nu-i pic de lumină și te doare, dar nu știi de ce. Masculinul din viața mea actuală, adică fii-miu, mă întreabă zilele trecute ”mami, cine sunt vrăjitoarele?” și am înghețat. Am înghețat pentru că mi-am dat seama că primul răspuns era al masculinului de până atunci, al istoriei, al religiei, al bunicii mele și al tuturor femeilor care nu au integrat femininul. Dar fii-miu voia un răspuns chiar dacă eu tăceam (gândeam) și a întrebat din nou - ”mami, vrăjitoarele sunt rele?” și atunci răspunsul a ieșit fără să mai gândesc sau să mai analizez ceva. NU! Vrăjitoarele sunt și atât.  Vrăjitoarele sunt femeile care gândesc....