Recenzie Carte -Emanciparea economica ,sociala si politica a femeii

  Eleonora Stratilescu a reprezentat una dintre cele mai importante figuri ale feminismului românesc de Val I. În această carte apărută în Bucureşti, 1933, la Atelierele “Cartea Românească”,face o analiză amănunţită a poziţiei femeii în societate şi stat şi , de asemenea demarează o cercetare bazată pe beneficiile aduse de feminism. Cartea este împărţită în patru capitole, fiecare tratând problemele de ordin economic, social şi politic cu care se confruntau femeile secolelor XIX-XX, încercând să scoată în evidenţă necesitatea cooperării dintre sexe şi importanţa emancipării femeii , pentru o dezvoltare mai bună a societăţii şi a ordinii acesteia.

  ‘Mişcarea feministă a adus distrugerea familiei’ susţin documentele vremii. Ţinând cont de faptul că termenele ‘feminism’, ‘feministe’ , ‘mişcare feministă’ s-au făcut cunoscute odată cu intrarea femeii în domeniul politic şi că interpretarea greşită a acestora era omniprezentă, autoarea cărţii explică adevăratul sens al mişcării feministe şi agenda pe care o urmau. Astfel, pe lângă introducerea femeii în viaţa socială prin termenul de ‘cetăţeancă’, Eleonora Stratilescu punctează următoarele:

·         Înălţarea culturală şi economică a femeii prin participarea sa la viaţa politică şi socială

·         Întărirea vieţii familiare prin legi echitabile privitoare la căsătorie

·         Asigurarea posibilităţilor de dezvoltare normală şi sănătoasă a copiilor

  Lupta cea mai grea pe care feministele ‘cuminţi’ (cum se intitulau chiar ele) au avut-o de dat nu a fost cu sexul opus ci cu propriile lor mame,surori, prietene. Problema libertinajului apărută imediat după război a dat naştere unui act de eugenie din partea femeilor care se doreau libere de orice obligaţie maritală şi care mergeau pe principiul numărului , clar superior al femeilor , faţă de cel al bărbaţilor. Autoarea atrage atenţia asupra efectelor pe care , un astfel de comportament le-ar atrage după sine, efecte de ordin moral atât faţă de copil , cît şi faţă de bărbatul implicat.

  Capitolul 2 demarează un proces prin care femeia pregătită din punct de vedere intelectual ar trebui să fie văzută ca un stîlp de susţinere al societăţii, fapt complet neglijat de autorităţi. Nu numai că femeia nu avea acces la posturile înalte de care ar fi trebuit să profite datorită calificării sale, dar nici plata cu care era remunerată nu se făcea în funcţie de nevoile acesteia. Răspunsul statului a fost o politica ce obliga un singur soţ să muncească, ceea ce a făcut ca femeile sărace care nu-şi puteau întreţine copiii, să renunţe la ‘meseria’ de mamă, pentru câteva ore muncite şi o plată nedreaptă.

  Apare ideea de şomaj cultural , cu care 90% dintre femei se confruntau, fiindu-le îngrădit accesul la viaţa culturală sub pretextul că ar trebui ‘să-şi vadă de bucătărie şi de copii’. Construirea unui număr cât mai mare de şcoli, implementarea unor legi care să poziţioneze femeia pe aceeaşi treaptă cu bărbatul, ridicarea dreptului moral, ş.a.m.d. erau planuri ce nu vedeau lumina zilei, rămânând doar imprimate pe agenda feministă a veacului trecut. Până şi progresul economic era ţintuit în loc de insuficienta dezvoltare culturală.

  Naşterea revistei ‘Unirea Femeilor Române’din conducerea căreia făcea parte si Eleonora Stratilescu, aduce în discuţie crearea unui Serviciu Social obligatoriu pentru femeile între 10 şi 21 de ani care să le ajute să intre mai uşor în sfera publică şi, de asemenea , oferă tuturor femeilor oportunitatea de a intra în contact cu feminismul , de a descoperi întrînsele protagoniste ale acestei mişcări şi de a lupta cot la cot pentru drepturile ce li se cuvin. Cu toate acestea , revista nu a avut câştig de cauză decât pentru o arie restrânsă de femei, obligată fiind să se desfiinţeze datorită lipsurilor financiare apărute pe parcurs.

  În ceea ce priveşte viaţa socială şi politică a femeii, cartea ne ofera o imagine sumbră accentuată de lipsa de interes pentru problemele acesteia ce vizau domeniile mai sus menţionate. ‘Sfera de activare a femeii este casa ei şi copiii ei!În afară de casa ei, ea nu are ce căuta!’, acesta fiind principiul de bază al statului. De aceea în ceea ce priveşte reprezentarea politică, femeile aveau numai 1 singur loc pe lista(intrând în categoria minorităţilor) şi erau alese de partid, adica reveneau la mâna bărbaţilor. Lucrul care intrigă,însă este faptul că primele femei care au reuşit să intre în politcă au uitat imediat caracterul politicilor pentru care trebuiau să lupte şi s-au masculinizat din frica de a fi înlăturate, discreditînd feminismul pe care odată îl susţineau.

   Eleonora Stratilescu a căutat să vorbească pe limba tuturor,făcând din feminism un pod de trecere dinspre o societate pur patriarhală către una ce susţinea femeia în lunga sa călătorie spre emancipare. Lupta pe care aceasta a dat-o cu sistemul de atunci, a fost una importantă dar totuşi nu capabilă de schimbarea pe care ea , împreună cu feministele vremii, şi-au dorit-o. Problema nu era la nivel de intenţie, problema principală o constituia gândirea eronată a societăţii. Din punctul meu de vedere , era o continuă luptă cu morile de vânt datorată impactului slab pe care îl aveau politicile de pe agenda feministă a acelei vremi asupra populaţiei îndoctrinate. Cel mai bun exemplu îl dau femeile care au intrat în politică pentru prima dată, frica de a implementa legi feministe era mult prea accentuată, dominaţia patriarhală exercitată asupra societăţii nu făcea decât să înrădăcineze temerile. O mamă care nu avea cu ce să-şi crească pruncii nu se putea lăsa dusă de valul feminist care tocmai lua amploare pentru că se gândea la viitorul copiilor săi, pus mai înaintea oricăror altor probleme nerezolvate. Mai mult decât atât, educaţia pe care fetele o primeau în şcoli susţinea patriarhatul. Nu trebuia oare schimbat întregul sistem de la rădăcină pentru a primi un feedback pozitiv? Iar această schimbare nu era cumva stopată de caracterul opresiv al cetăţenilor, în principal al laturii masculine ce se temea de ridicarea femeii la rang de ‘cetăţeancă’ deoarece nu mai puteau beneficia de ‘asistenţa socială’ gratuită? Feminismul a ştiut acest lucru, a continuat să lupte , iar latura sa pozitivă este reflectată în gândirea de azi, deşi nu în totalitate.