Treceți la conținutul principal

Ca nuca-n perete

Am chef de scris. Mă apucă rar și când mă apucă trebuie să consum tot ce am. Am chef de scris, însă subiect nu. Toată lumea scrie despre relații, dragoste, prietenie, toți dau sfaturi chiar dacă pe propria piele nu le aplică. Din cauza asta nu știu despre ce să scriu.
Scriu de obicei ce am în minte în acea secundă. Uneori mă ia lenea și îmi las gândurile să zburde fericite prin nisipul la care visez, apoi, când se întorc sunt deja eliberate de conținutul poetic de care mă puteam folosi pentru a crea o postare mai interesantă.
Acum mă doare capul, citesc Blogul lui Otravă și îmi mai iau doza de filosofie într-ale sexului, probabil de aia mă doare capul. Ascult muzică...multă muzică (categoric de aia mă doare capul), stau cu mâța-n brațe și mă gândesc ce fac mâine, peste 1 lună, în vara asta, peste un an.

La începutul anului mi-am făcut un WISH LIST...pentru prima dată când fac așa ceva, iar ce e în el e o totală abrambureală. Cred că mai degrabă acest WISH LIST al meu e valabil pentru toată viața. E clar că nu-mi voi cumpăra nici mașină nici motor anul acesta, ținând cont că încă nu sunt posesoare de carnet (dar îmi place optimisul meu, e sănătos), nici vacanța în Tenerife nu o voi obține că deh...viața e greu și nici casa la țară pe care o visez nu-mi va bucura văzul. Dar...speranța moare ultima, eu am chef de ducă, soare-n plete (parcă mi-aș vopsi pletele blonde dar încă nu știu ce nuanță), nisip pe/sub rochie, sare-n zâmbet...-ul viclean.

Am chef de ducă fix ca nuca-n perete.

Voi de ce aveți chef?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dimineți

Rulează-mă-ntre degete și trage-mă adânc în suflet, iar în timp ce faci asta, lasă rujul meu să se imprime pe încheietura mâinii tale stângi, unde....miroase a parfum.
Fumează-mi emoția, întinde-te în pat și visează cum întregul meu se îmbină cu întregul tău în timp ce vulcani erup la mii de km de noi.
Prizează-mă, dragule! Cu toată pofta de viață pe care o ai și dacă n-ai, adu-ți aminte de un moment în care a dat pe afară. Aducându-ți aminte, retrăiește momentul la altă intensitate. Reconfigurează-l.

Și după asta...stinge-mă într-un pat plin de cearceafuri folosite, lăsându-l pe Bach să cânte-n gol.

Mai stai

Toarnă peste mine nori lichizi și fie ca unul dintre ei să-mi ajungă pe buze. De acolo până la suflet nu e cale prea lungă așa că...spală-l de botezul ireal al furtunii de vară.

Și știi ce să mai faci? Luminează picătura dintre sâni. Doar o clipă fă-o să se simtă în centrul atenției. Momentul ei de glorie. Acea clipă între existență și esență. Milisecunda în care cele două parfumuri se îmbină și devin unul...greu.

Plouă-mi viața cu picături de ”shhh..” și ”stai” și fă-mă să te rog frumos.

Te rog.


Frumos

Plouă

Plouă! Și acolo și aici. Peste sufletele toate. Plouă! Și acum îți dau dreptate. Tu mi-ai spus s-ascult, e drept.
Plouă. Pe un aer mai curat. Când te strig, tot nu s-aude. Străzile sunt tot mai mute, Iar ecoul e ciudat.
Plou-acolo și străluce. De-ai putea, m-ai mai seduce? Fiu de lume obosită, Plictisită, folosită.
Plouă, da! Ș-acuma vezi Cum răsare din asfalt, Rece, inocent, cobalt, Omul Nou. Ș-acuma șezi!
Plouă pic fără de pic Nu. N-ai înțeles nimic! Doar ai vrut să te dai mare Și s-arăți cum timpul moare.
Timpul plouă, timpul tace. Lumii tu..să îi dai pace, Fiindcă lumea se descurcă Făr' să creadă-ntr-o nălucă.
Da! Da! Plouă! Plouă, drace. Pleacă și nu te întoarce Lasă-mă să simt și eu Cum e să fii Dumnezeu.
Lasă-mă cu ploaia mea, Tulbure, vicleană, grea, Lasă-mă să învăț lumea Ca să pot jongla cu ea.
Plouă, drace, n-ai ce-i face. Pleacă, iute, nu te-ntoarce. C-altfel o să tot iubesc Sentimentul nefiresc
De a mă juca cu focul.