Cunoşti sentimentul acela în care îţi vine să-ţi iei câmpii, dar te uiţi la ea şi pur şi simplu simţi cum picioarele refuză să mai păşească. Şi nu înţelegi de ce, pentru că eşti convins că nebunia voastră nu e compatibilă. Uneori e divin, dar acest "uneori" e foarte rar. O consideri nebună, acum râde, acum plânge şi te blamează pentru umbrele care îi bântuie nopţile. Încerci să îi desluşeşti minţile şi te chinui până minţile tale încep să cutreiere munţi necunoscuţi pentru că eşti de părere că dragostea ar trebui să învingă tot. Şi aşa e, dar nu realizezi cât te-ai schimbat.
Ai impresia ca eşti acelaşi om, numai ea e cea care şi-a dat jos o mască pentru a şi-o pune pe celalaltă. EA E DE VINĂ. Şi simţi cum inima îţi bate mai tare şi sângele-ţi explodează venele şi tâmpla bate sunete de toacă.
Te uiţi spre uşă şi cedezi, dar ea îţi strigă "Iubeşte-mă!"....
Ai impresia ca eşti acelaşi om, numai ea e cea care şi-a dat jos o mască pentru a şi-o pune pe celalaltă. EA E DE VINĂ. Şi simţi cum inima îţi bate mai tare şi sângele-ţi explodează venele şi tâmpla bate sunete de toacă.
Te uiţi spre uşă şi cedezi, dar ea îţi strigă "Iubeşte-mă!"....
Comentarii
Trimiteți un comentariu